„Vi”, „vii” sau „viii”? Cum se scrie corect?

„Vi”, „vii” sau „viii”? Cum se scrie corect?

„Vi”, „vii” sau „viii”? Să analizăm verbul „a veni”! Nenumărate sunt situațiile în care îl vedem scris greșit, alteori confundat cu un substantiv, adjectiv ori pronume, așa că este necesar să stabilim de la bun început regulile și cum se aplică ele.

Începem prin a spune că sunt corecte toate formele din titlu (ba chiar se adaugă și altele), însă depinde când și cum le utilizăm. Le vom lua pe rând spre a le explica pe înțelesul tuturor!

Vi

Vom scrie „vi” atunci când este pronume personal de persoana a II-a, numărul plural cu formă neaccentuată(formă clitică), mai simplu spus, atunci când poate fi completat cu „vouă”. De pildă,
Vouă vi s-a spus să ascultați de părinți.

 

Vii

„Vii” nu este altceva decât forma de prezent a verbului „a veni” la persoana a II-a, numărul singular.

Prezent

eu vin
tu vii
el/ea vine
noi venim
voi veniți
ei/ele vin

Un caz similar regăsim și la modul conjunctiv, timpul prezent.

Conjunctiv Prezent

eu (să) vin
tu (să) vii
el/ea (să) vină
noi (să) venim
voi (să) veniți
ei/ele (să) vină

Tu vii să mă ajuți de fiecare dată./Să vii să ma ajuți, te rog!

Tot cu doi „i” se scrie și atunci când este adjectiv, adică opusul cuvântului „mort”. De exemplu, Planta este vie., iar la plural Plantele sunt vii. Adjectivul se va acorda mereu cu substantivul determinat în gen, număr și caz, astfel că „vii” este un adjectiv propriu-zis, la numărul plural.

În schimb, dacă ne gândim la plantele care ne oferă struguri(viță-de-vie), atunci cuvântul își va schimba valoarea morfologică, va deveni substantiv; reprezintă o formă de plural pentru „vie”, omonimă cu adjectivul descris anterior. Bunăoară, Ce vii bogate!

 

Viii

Trei „i” vor apărea atunci când adjectivul este substantivizat și se va articula. Primul „i” se va trage din rădăcina cuvântului, al doilea „i” va marca pluralul, iar cel de-al teilea reprezintă articolul hotărât. Există în limba română o expresie consacrată care trebuie să ne rămână în minte în momentul în care ne punem întrebări legate de grafierea lexemului: Viii cu viii, morții cu morții.

 

Vi-i

„Vi” se va despărți prin cratimă de „i” pentru că sunt două forme neaccentuate ale pronumelui personal, iar persoanele și numărul lor sunt diferite. „Vi” este un pronume personal de persoana a II-a plural, iar „i” este tot un pronume personal, dar de data aceasta de persoana a III-a, numărul plural. Deci vom scrie „vi-i” când putem completa în mintea noastră cu „vouă” şi „pe ei”:

Când îmi puteţi da banii? 

Vi-i dau poimâine. (Eu vă dau vouă banii, pe ei.)

 

V-i

NU EXISTĂ! 

 

Definiția completă conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (2009)

VÍU, VÍE, vii, adj.s. n. I. Adj. 1. (Adesea substantivat) Care se află în viață, care trăiește; înzestrat cu viață. ◊ Loc. adj. și adv. De viu = fiind încă în viață. ◊ Loc. adv. Pe viu = în mod direct, nemijlocit. ◊ Expr. Prin (sau cu) viu grai = oral. A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fără milă față de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui (pe cineva). Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viață sau nu; cu orice preț. ◊ (Substantivat, în expr.A fi mort între vii = a fi ca și mort. Nici cu viii, nici cu morții, se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăvenește. Morții cu morții și viii cu viii, se spune ca îmbărbătare celor care se consolează greu de moartea unei persoane dragi. ♦ Care este dotat cu simțire. ◊ Rană (sau carne) vie = rană (sau carne) a unui organism în viață care sângerează, de pe care s-a luat pielea. ♦ Care persistă, care dăinuie încă. Tradiție vie. ◊ Limbă vie = limbă care se vorbește și evoluează, care este în circulație. ♦ (În concepția creștină) Etern, nemuritor, veșnic. 2. Plin de viață, de neastâmpăr; cu mișcări iuți, vioaie. ♦ Animat, însuflețit. Discuție vie. ♦ (Despre ochi) Care denotă vioiciune, inteligență; ager, vioi. 3. (Despre plante) Viguros, plin de sevă, sănătos, verde. ♦ (Despre ape) Care curge repede. ♦ (Despre foc) Care arde bine, cu flăcări mari. 4. (Despre sunete) Răsunător, puternic. ♦ (Despre lumină; p. ext. despre surse de lumină) Tare, puternic, orbitor. ♦ (Despre culori) Aprins; strălucitor. 5. (Despre abstracte) Intens, puternic. Durere vie. II. S. n. (Rar) Viață. – Lat. vivus.

 

Ai mai jos și alte materiale utile!

Identifică subordonatele (exerciții pentru Evaluarea Națională)

Marele test despre substantiv (50 de întrebări de recapitulare)

Ce funcție sintactică au cuvintele evidențiate? (test online)

Funcțiile sintactice ale pronumelui interogativ (test online)

Funcția sintactică a pronumelui personal (test de 30 de întrebări)

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Follow pe Instagraminstagram vox valachorum

Ghidul pentru Evaluarea Națională: aici

„Vi”, „vii” sau „viii”? Cum se scrie corect?

Please Login to Comment.

Derulează în sus
error: Conținut protejat