Știți povestea aceea, nu? „Fetița cu…”?

A fost odată ca niciodată o fetiță săracă care vindea chibrituri. Sau… să fie chibrite?

Gândul ne zboară la cunoscuta poveste a fraților Grimm (Fetița cu chibrituri), dar de data aceasta ne vom concentra atenția asupra formei corecte de plural a substantivului chibrit, care va fi cu siguranță chibrituri și nicidecum chibrite, așa cum am mai auzit sau am folosit la un moment dat.

Dicționarul Explicativ al Limbii Române (2009)

CHIBRÍT, chibrituri, s. n. Bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare. – Din tc. kĩbrĩt.

 

Turcismul reprezintă un substantiv neutru, al cărui accent cade pe a doua silabă. Preferăm să spunem chibrite la plural poate pentru că este un cuvânt mai scurt sau la îndemână, însă acest lucru nu reprezintă o scuză de la încălcarea normei.

 

Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (2021)

chibrit (desp. chi-brit) s. n., pl. chibrituri

 

Oricum, povestea Fetița cu chibrituri merită recitită. Plasând chibriturile în acest context, ne vom aminti cu siguranță mult mai repede forma corectă.

Prin urmare: 

Corect: chibrituri

Greșit: chibrite