„Mi-ar place” reprezintă o formulă foarte des utilizată în exprimarea dorințelor. Deși ne sună uneori firesc, aceasta nu se încadrează în normele gramaticale ale limbii române (“a place” nu există!). Pentru a înțelege mai bine care este forma corectă și de ce, vom începe cu următoarele explicații:
După terminațiile de la infinitiv, verbele sunt clasificate în patru conjugări:
Conjugarea I se termină în a;
Conjugarea a II-a se termină în ea;
Conjugarea a III-a se termină e;
Conjugarea a IV-a se termină în i/î.
*După noile manuale, conjugarea a V-a se termină în î
Dicționarul Explicativ al Limbii Române (2009)
PLĂCEÁ, plac, vb. II. Intranz. și tranz. (Cu subiectul logic în dativ) 1. A agrea sau a fi agreat, a simpatiza sau a fi simpatizat. ◊ Expr. Știi că-mi placi? sau că mi-ai plăcut? exprimă mirarea, dezaprobarea în fața unei propuneri, a unei afirmații etc. care nu-ți convine, cu care nu ești de acord etc. Îmi place să cred că… = sper că… 2. A avea sau a trezi un sentiment de admirație, de plăcere, de iubire față de o persoană de sex opus, a-i fi drag, a îndrăgi. 3. A avea un sentiment de satisfacție, de mulțumire, de delectare; a-i fi agreabil, a-i fi pe plac. ♦ A-i conveni. ♦ A vrea, a dori. – Lat. placere.
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (2021)
!plăcea1 (a ~) (a agrea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. plac, 2 sg. placi, 3 sg. place; conj. prez. 1 sg. să plac, 3 să placă; cond. 1 sg. aș plăcea; ger. plăcând; part. plăcut
+plăcea2 (a-i ~) (a-i conveni) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.] place, 3 pl. [îmi etc.] plac; conj. prez. 3 să [îmi/să-mi] placă; cond. 3 sg. [mi- etc.] ar plăcea; ger. plăcându-mi [etc.]; part. plăcut
Deseori se creează confuzii între infinitivul verbului „a plăcea” și infinitivul verbului „a place”, care este greșit și trebuie evitat. Forma corectă a condiționalului-optativ în această situație se realizează din auxiliar(aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului „a plăcea”, nu „a place”.
Explicația este simplă. Verbele la conjugarea a II-a au tendința de a trece la conjugarea a III-a, deoarece în terminațiile lor se regăsește vocala comună „e”. Aceeași situație o vom regăsi și în cazul verbelor: a displăcea, a apărea, a părea, a dispărea.
Așa că, vom spune: Mi-ar plăcea să călătoresc cu avionul la Roma.; Mi-ar displăcea să te trezesc de dimineață.
În concluzie:
Corect: mi-ar plăcea
Greșit: mi-ar place
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Perfect simplu sau mai-mult-ca-perfect? Alege forma corectă!
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?