Atât „maxim” cât și „maximum” reprezintă forme corecte dacă sunt așezate într-un context potrivit din punct de vedere gramatical. Cele două au același înțeles, definite ca cea mai mare valoare peste care nu se poate trece. Cu toate acestea, nu se folosesc la întâmplare, ci există câteva reguli după care va trebui să ne ghidăm.

Vom folosi „maxim”, dacă într-o propoziție/sintagmă acesta va prelua rolul de adjectiv și se va acorda cu substantivul pe care îl determină.

De exemplu: A fost afișat prețul maxim. În această situație maxim este adjectiv și se acordă cu substantivul preț.

„Maxim” poate fi chiar el însuși substantiv: maximul de valoare.

Dacă, însă, va avea rol de adverb, atunci folosim „maximum”. În acest caz poate sta fie pe lângă un verb, fie pe lângă un numeral.

De exemplu: Profită la maximum de timpul liber primit. (La maximum este așezat lângă un verb.)

Scrie un eseu de maximum 300 de cuvinte.; Ne vom schimba locunița în maximum doi ani.; Voi fi plecată pentru maximum 10 minute. (Maximum este așezat lângă un numeral.)

Așadar, utilizarea corectă a termenilor puși în discuție va presupune cunoașterea părților de vorbire în care se încadrează.

Prin urmare:

Corect: maxim, maximum, în funcție de contextul gramatical

Please Login to Comment.