Există nenumărate tehnici narative cu ajutorul cărora scriitorii brodează capodopere literare. A venit timpul să ne ocupăm și de tehnica reflectării poliedrice. Ce presupune ea și în ce texte o regăsim?
Tehnica reflectării poliedrice mai poartă numele de tehnica oglinzilor paralele. Este posibil să le întâlniți în ambele lor variante, însă semnificația lor rămâne aceeași.
Poliedrul este acel corp geometric mărginit de mai multe plane, iar oglinzile paralele reflectă imagini privite din anumite unghiuri. Aceste concepte fizice sunt privite într-un mod figurat în literatură. Tehnica literară face referire la caracterizarea unui personaj de către celelalte personaje, din mai multe puncte de vedere, din mai multe perspective. În acest punct se mizează în special caracterizarea directă.
Vom oferi și un exemplu de text literar în care regăsim tehnica reflectării poliedrice, și anume selectăm din lista operelor de pregătit pentru bacalaureat romanul obiectiv Enigma Otiliei a lui George Călinescu.
Un aspect prin care se individualizează acest roman se referă la caracterizarea personajului feminin: vorbim despre reflectarea poliedrică (din mai multe unghiuri): conștiința celorlalte personaje conferă o perspectivă amplă, fiecare personaj caracterizând-o pe tânără din propriile considerente. Pentru Costache Giurgiuveanu, ea este “fe-fetița” cuminte și iubitoare, pentru Felix, este “admirabilă” și “superioară”. Pascalopol o vede ca pe o femeie capricioasă “cu un temperament de artistă”. În opinia Aglaei Tulea, Otilia este “o dezmățată, o stricată”. Stănică susține că Otilia este: “o fată deșteaptă”, pragmatică, iar Aurica o vede ca pe o rivală în căsătorie.
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: