Nu toți sunt prezenți, unii sunt „apsenți”. Nu, nu pot să fie „apsenți”, ci numai „absenți”. Să vedem ce stă ascuns în spatele acestor forme? Care este cea corectă și de ce?
Termenul despre care vorbim provine dintr-o limbă romanică, mai exact din franceză (absent), unde latina dictează absens, -ntis. Dicționarul Explicativ al Limbii Române din 2009 propune două sensuri pentru „absent”, unul de bază, iar celălalt figurat. Să vedem!
ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis.
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române în actualitate prezintă și el același adjectiv de gen masculin. Nu există nicio urmă a cuvântului „apsent”, așa că dacă l-ai folosit vreodată îl poți șterge pentru totdeauna din vocabularul tău.
absént adj. m., pl. absénți; f. abséntă, pl. absénte
Adjectivul este variabil, are două termnații și patru forme flexionare, după cum se poate vedea mai sus. Accentul va cădea pe a doua silabă, adică pe vocala e.
În concluzie,
Corect: absent
Greșit: apsent
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: