Tu te „cațări” sau te „cațeri”? Care este forma corectă?

Tu „te cațări” sau „te cațeri”?

Vorbim și despre verbul „a (se) cățăra” astăzi, deoarece există dubii în ceea ce-i privește formele corecte la modul indicativ, timpul prezent, în mod special pentru persoana a II-a singular. Întrebarea de la care vom porni astăzi este următoarea: Cum e corect: „cațări” sau „cațeri”? Tu te „cațări” sau te „cațeri” în copac? Tu pe care dintre ele o folosești și de ce?

 

Pentru început, aș vrea să aruncăm o privire asupra definiției verbului nostru. Iată cum arată definiția verbului „a cățăra”, așa cum reiese ea din Dicționarul Explicativ al Limbii Române:

 

CĂȚĂRÁ, cáțăr, vb. I. Refl. A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [Var.: (reg.) acățărá vb. I] – Cf. acăța.

 

Întrucât definiția oferită de DEX este destul de succintă, vom prelua și definiția dată de DLRLC (1955-1957); cu toate că această lucrare lexicografică este mai veche, informațiile despre verbul nostru sunt mai bine documentate și mai precise. Hai să vedem ce ne oferă dicționarul:

 

CĂȚARÁ, cáțăr, vb. I. Refl. A se urca apucîndu-se cu mîinile și cu picioarele sau (fiind vorba despre păsări sau despre animale) cu ghearele; a se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt și abrupt, pe un copac etc. A doua zi ne cățăram pe gard. STANCU, D. 107. Le așeză [cratițele] cu grijă la rădăcina copacului în care se cățărase mîța. SADOVEANU, P. M. 240. Șoimul rănit… începu să se cațere-n gheare. Pe zgrunțurosul granit. TOMA, C. V. 341. Cu un singur picior nu s-ar mai putea cățăra pe scara de sîrmă. SAHIA, N. 35. ◊ (Poetic) Cîndva – ce fusese Azuga?… Cincizeci-șaizeci de colibe durate din piatră și din bîrne, cîteva înșirate lîngă drumul îngust, celelalte cățărate pe stînci. PAS, L. II 156. Păduri care se cațără pînă sub piscurile detunate și pleșuve. GALACTION, O. I 344. Cărări pietruite se cațără pe brîiele măgurelor, pe sub bolți de ramuri. VLAHUȚĂ, O. A. II 153. ◊ Intranz. (Neobișnuit) Mîini după mîini; genunchi după genunchi, șase perechi cățărau pe stînci. BOGZA, C. O. 24. ♦ (Despre unele plante) A crește în sus prinzîndu-se (cu cîrceii) de ramuri, de ziduri etc. Iedera se cațără pînă la streașina casei. – Variantă: (regional) acățărá (CREANGĂ, P. 147) vb. I.

 

Să revenim totuși la problema noastră! Oscilăm între cele două forme: „cațeri” și „cațări”. Să vedem ce indicații primim din partea Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române:

 

 

!cățăra (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă cațăr, 2 sg. te cațări, 3 se cațără; conj. prez. 3 să se cațăre

 

 

 

 

Forma cu „e”, „cațeri” nu figurează nici măcar ca variantă pentru „cațăr”, prin urmare, doar forma cu „ă” este considerată corectă și utilizabilă. Recomandăm evitarea formei „cațeri”.

 

 

În concluzie,

Corect: cațări

Greșit: cațeri