Iată un alt verb cu “probleme”. Nu probleme în ceea ce-i privește conjugarea, întrucât este cazul unui verb regulat, însă apar confuzii în ceea ce-i privește radicalul. Cum rămâne: “strangula” sau “ștrangula”?

Tentația are surse necunoscute; probabil se trăiește cu impresia că ar proveni de la substantivul “ștreang” (Frânghie (de cânepă); funie scurtă cu care se priponesc vitele. ♦ Spec. Funie cu care sunt spânzurați cei osândiți la moarte; p. restr. lațul acestei frânghii). De aici a și apărut această formă cu “ș”, pe care o întâlnim mult prea des în vorbire (și chiar și în scriere).

Lucrurile nu stau chiar așa! Dacă verificăm Dicționarul Explicativ al Limbii Române, putem afla originea reală a acestui cuvânt.

Termenul provine din germană, de la Strang (cf. DEX), iar acesta se scrie întotdeauna cu “s“, nu cu “ș“. Atenție, deci, la forma folosită. (DEX precizează că forma cu “ș” poate apărea totuși ca variantă)

În concluzie,

Corect: “strangula

Greșit “ștrangula

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Din cauza ta sau datorită ție?

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *