Îmbinările acestea dintre pronume și alte părți de vorbire pot da adesea dureri de cap atunci când avem de ne exprimat în scris. Acesta este și cazul lui „l-ați” sau „lați” (sau poate chiar „la-ți”). De ce ajungem să ne complicăm mai mult decât este necesar? Care sunt regulile care stau la baza scrierii corecte? Există un motiv logic pentru care doar una dintre variante este corectă?
Astăzi vorbim despre „lați” și „l-ați” sau „la-ți”! Să vedem care dintre forme sunt corecte și ce sens au.
Vom începe cu cel mai simplu din aeastă listă, „lați”. Forma scrisă așa, fără cratimă, „lați” reprezintă masculinul plural al adjectivului lat: lat, lată, lați, late. Acesta este și singurul context în care avem voie să îl utilizăm așa. Orice altă utilizare, cu excepția adjectivului, este eronată și trebuie evitată. Să vedem ce ne spune Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția a III-a) despre adjectivul „lat”:
lat1 adj. m., pl. lați; f. lată, pl. late
Acum vom revedea și o definiție a termenului, așa cum figurează ea în Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.
Acum că am lămurit cum îl putem utiliza pe „lați” (scris sudat), ne-am mai rămas două forme: „l-ați” și „la-ți”.
Varianta „l-ați” (L-AȚI) reprezintă îmbinarea dintre pronumele personal (forma clitică” „l-” (pe el, l-) și verbul auxiliar „a avea” care ajută la formarea perfectului compus. Asta înseamnă că după forma „l-ați” trebuie să urmeze un participiu care să întregească această construcție verbală. Spre exemplu:
L-ați urmărit pe Mihai?
L-ați cunoscut pe Andrei?
L-ați văzut până la capăt?
Varianta „la-ți” nu are nicio justificare gramaticală, prin urmare trebuie vehement evitată, întrucât reprezintă o greșeală (cel mai probabil a apărut din cauză că utilizatorii de limbă au utilizat această formă în loc de „l-ați”, din hipercorectitudine).
Prin urmare:
lați = cu o lățime (relativ) mare
l-ați = pe el l-ați + verb (de ex: l-ați cunoscut, l-ați văzut)
la-ți – formă greșită
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?
„Întradevăr” sau „într-adevăr”? Care este varianta corectă?
„Șchioapătă” sau „șchiopătează”? Cum conjugăm corect?
„Germene” sau „germen”? Care este forma corectă?
„Mi-ar place” sau „mi-ar plăcea”? Cum ne exprimăm corect?
„Findcă” sau „fiindcă”? Cum este corect în limba română?
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Atribut sau apoziție (test grilă de 30 de întrebări)