Despre „de vină” și „devină” vom vorbi azi. Cu toate că greșeala este una facilă, s-au întâlnit destule situații în care s-a creat inclusiv această confuzie. Astăzi vom afla care dintre cele două este corectă și de ce. Cum s-a ajuns la asemenea confuzii? Care ar putea fi cauza?
Pentru început trebuie să menționăm următorul lucru: „de vină” și „devină” sunt structuri diferite și nu au nicio legătură (semantică ori lexicală) unul cu celălalt. Ei bine, greșeala aceasta a ajuns să fie posibilă cel mai probabil din cauza pronunției rapide. Avem obiceiul de a asocia imediat vorbirea cu scrisul, fapt pentru care anumite greșeli migrează dintr-o parte în cealaltă.
Locuțiunea adjectivală „de vină” este sinonimă cu „vinovat”. Aceasta se compune din prepoziția simplă de acuzativ „de” și substantivul „vină”. Ea se va scrie întotdeauna cu spațiu (blanc) neexistând nicio situație în care să fie scrise sudat. În cealaltă tabără îl avem pe „devină”, care este forma de conjunctiv, prezent, persoana a III-a a verbului „a deveni” (să devină). Verbul „a deveni” nu are nicio legătură cu substantivul „vină”. Întâmplarea face ca acestea să creeze omonimie sintactică. Haideți să vedem ce ne indică Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române cu privire la cele două structuri:
vină s. f., g.-d. art. vinii; pl. vini
deveni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. devin, 2 sg. devii, 3 sg. devine, imperf. 1 deveneam; conj. prez. 1 sg. să devin, 3 să devină
Să vedem și două exemple:
El este de vină pentru ce s-a întâmplat.
El vrea să devină doctor.
Cele două lexeme nu au nimic în comun, fapt pentru care DOOM3 nici nu indică vreo legătură între ele. Acum vom afișa niște definiții pentru cele două, așa cum figurează ele în Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
VÍNĂ, vini, s. f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greșeală, vinovăție; păcat; culpă. ◊ Loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproșabil, perfect. ◊ Loc. conj. Din vina… = în urma greșelii făptuite de…; din cauza, din pricina… ◊ Expr. (Pop.) Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva. A cădea în vină = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Faptă pedepsită de lege; infracțiune; delict; crimă. – Din sl. vina.
DEVENÍ, devín, vb. IV. Intranz. 1. A se transforma, a se preface în…; a lua, a primi aspectul sau forma de… 2. A începe sau a ajunge să fie; a se face. A deveni profesor. 3. (Fam.; în expr.) Cum devine cazul (sau chestia) = cum stau lucrurile, ce s-a întâmplat. – Din fr. devenir.
Prin urmare,
de vină = vinovat
(să) devină = să se transforme / să se prefacă / să ajungă (cumva, cineva, ceva)
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?
„Întradevăr” sau „într-adevăr”? Care este varianta corectă?
„Șchioapătă” sau „șchiopătează”? Cum conjugăm corect?
„Germene” sau „germen”? Care este forma corectă?
„Mi-ar place” sau „mi-ar plăcea”? Cum ne exprimăm corect?
„Findcă” sau „fiindcă”? Cum este corect în limba română?
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Atribut sau apoziție (test grilă de 30 de întrebări)