Discutăm astăzi despre corectitudinea termenilor bazându-ne pe o temă religioasă și anume grafierea unui substantiv propriu arhicunoscut: „Hritos” sau „Cristos”?
Numele acesta apare sub forme diverse în funcție de limbă: Cristo, Gesù (itaiană), Christus, Jesus (germană), Christ, Jésus-Christ (franceză), Jesús, Cristo (spaniolă), Jesus, Christ (engleză). În limba română îl regăsim în variantele Hristos sau Cristos. Părerile referitoare la forma scrisă și pronunțată a termenului se divizeză și în funcție de confesiune. Norma impusă de Academie le ia în considerare pe ambele, oferind libertatea alternării între cele două.
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția 2005) ne prezintă astfel informațiile:
Hristós/Cristós s. propriu m.; înainte de ~, după ~ abr. î.H., d.H.
Noua ediție a dicționarului din 2022 nu aduce nicio modificare, ceea ce înseamnă că putem să folosim în continuare oricare dintre cele două forme ale cuvântului, cu accentul pe vocala o. Deseori apar în texetele pe care le lecturăm, în special în cele cu specific istoric, abrevieri de genul î.H. sau d.H. care delimitează reperele temporale. Prima abreviere se referă la prepozițiile înainte respectiv după legate de substantivul propriu aflat în centrul întregii expuneri.
O altă problemă se pune atunci când amintim de alt substantiv component al acestuia. Este vorba de Isus/Iisus care vine tot cu o variație liberă de dublare sau nu a literei inițiale i.
Isús/Iisús s. propriu m.
În concluzie;
Corect: Cristos, Hristos
Link către canalul nostru de YouTube:
Dacă ți-a plăcut articolul nostru, îl poți distribui pe paginile tale de socializare; ne-ar ajuta mult! De asemenea, îți amintim că găsești pe site-ul nostru numeroase articole utile! Te-ar putea interesa și altele. Ai mai jos câteva: