„Să” sau „s-ă”? Cum e corect
Haideți să discutăm și despre această problemă: „să” și „s-ă”. Care dintre cele două rămâne în picioare? Sigur că pentru unii vorbitori e evident deja răspunsul, însă aș vrea să explic pentru toată lumea de data asta!
Forma sudată „să” este o conjuncție (subordonatoare) utilizată în fraze. Totodată, ea reprezintă o marcă a modului conjunctiv, pentru cele două timpuri ale sale: prezent și perfect. De asemenea, el se întâlnește și în conjugarea la viitor standard (colocvial): construcții de tipul „am” / „ai” / „are” + forma de conjunctiv / „o” + forma de conjunctiv. Merită menționată, totodată, și conjugarea la indicativ, viitor în trecut, obținută din auxiliarul „a avea” la imperfect + forma de conjunctiv. Ca să ne facem și mai bine înțeleși, vom realiza conjugarea unui verb spre exemplificare. Am selectat, întâmplător, verbul „a cânta”:
Conjunctiv, prezent:
eu să cânt
tu să cânți
el să cânte
ea să cânte
noi să cântăm
voi să cântați
ei să cânte
ele să cânte
Conjunctiv, perfect:
eu să fi cântat
tu să fi cântat
el să fi cântat
ea să fi cântat
noi să fi cântat
voi să fi cântat
ei să fi cântat
ele să fi cântat
Indicativ, viitor standard (colocvial)
eu o / am să cânt
tu o / ai să cânți
el o / are să cânte
ea o / are să cânte
noi o / avem să cântăm
voi o / aveți să cântați
ei au / o să cânte
ele au / o să cânte
Indicativ, viitor în trecut
eu aveam să cânt
tu aveai să cânți
el avea să cânte
ea avea să cânte
noi aveam să cântăm
voi aveați să cântați
ei aveau să cânte
ele aveau să cânte
Atenție! Cuvântul „să” este doar conjuncție, neputând avea alte valori morfologice. Dacă te interesează o paradigmă mai complexă, poți arunca o privire și peste definiția regăsită în Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
SĂ conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului și, în același timp, conjuncție subordonatoare) 1. (Introduce o propoziție subiectivă) E bine să pleci. 2. (Introduce o propoziție predicativă) Pare să fie un om cumsecade. 3. (Introduce o propoziție atributivă) Nu-i mândră să-mi fie dragă. 4. (Introduce o propoziție completivă directă sau indirectă) Puteam chiar să nu mai fiu acuma. 5. (Introduce o propoziție finală) A ieșit să-i întâmpine. 6. (Introduce o propoziție consecutivă) Am râs să leșin. 7. (Introduce o propoziție condițională) Ar fi fost prins să nu fi fugit. III. (În loc. conj.) Măcar să… (introduce o propoziție concesivă) Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să… (introduce o propoziție condiționată) Îți poate fi de folos, numai să vrea. Până să… (introduce o propoziție temporală) Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să… = a) (introduce o propoziție finală) Învăț temeinic pentru ca să reușesc la examen; b) (cu valoare copulativă) A plecat mulțumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să… = a) (introduce o propoziție modală) A plecat fără să verse o lacrimă; b) (introduce o propoziție concesivă) Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul. – Lat. si.
Dacă acest „să” este urmat de un verb care începe cu o vocală, el se poate transforma în simplu „s-”. De exemplu: „s-adun”, „s-ocolesc”. Iată ce ne spune Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic (ediția din 2021):
+să2 marcă a conj. (Să piei din ochii mei! Nu are cine să vină.)
să3/(+ vocală, în tempo rapid) s- conjcț. (Puteam și eu să adun/s-adun.)
+să1 component al viit. (Am să plec. O să plec.)
Iată în câte situații diferite în regăsim pe „să”. Dar ce facem cu „s-ă”? Unde îl putem întâlni?
Ei bine, nu există niciun context în care „s-ă” să fie justificat. Prin urmare, utilizarea sa nu are sens. Motivul pentru care „s-ă” este imposibil este absența (în limba română) a verbelor care să înceapă efectiv cu litera „ă”. Prin urmare, „s-” din „s-ă” nu poate funcționa nici ca o conjuncție, nici ca un pronume reflexiv, întrucât lipsa elementelor care să înceapă cu „ă” face construcții de tipul „s-ă” imposibile.
În concluzie,
Corect: să
Greșit: s-ă
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Derivarea: definiție, clasificări, dificultăți + fișă de lucru PDF
Construcțiile morfosintactice: cerință la Evaluarea Națională
Testele de antrenament pentru Evaluarea Națională (2022 – 2025)
„Colți” sau „colțuri”? Cum este corect?
„Aș fii” sau „aș fi”? Cum e corect?
„Veni” sau „venii”? Care e forma corectă?