Mereu avem ceva de remarcat când vine vorba de un subiect pe placul nostru. Iar dacă nu ne limităm la o singură remarcă, cum vom spune? Remarci sau remărci?
Cuvântul „remarcă” provine dintr-o limbă romanică, mai exact din limba franceză, de la remarque. Sensul lui este acela de „observație, constatare”, după cum putem vedea dacă deschidem Dicționarul Explicativ al Limbii Române din 2009.
REMÁRCĂ, remarci, s. f. Observație, constatare; notă, însemnare. [Pl. și: remarce] – Din fr. remarque.
Totuși, ne rămâne de ales între remarci sau remărci, la care se adaugă și varianta remarce. Dicțioanrul Otografic Ortoepic și Morfologic al Limbii Române în actualitate, cel care stabilește norma, aduce în atenția noastră doar remarci.
remárcă s. f., g.-d. art. remárcii; pl. remárci
Substantivul feminin se va articula la genitiv-dativ remarcii, mereu cu accentul pe litera a.
Notați-vă toate remarcile pe bilețele.
În concluzie:
Corect: remarci
Greșit: remărci
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: