Mi-e rău mie deja de cât de frecventă e greșeala asta” – ar fi un incipit bun pentru articolul de față. Nu știu cât mai încape loc de îndoială cu privire la grafierea corectă a acestor cuvinte, însă vreau să punem punct aici.

  1. “mie” / “ție” – sunt pronume personale în cazul dativ (forma accentuată)
  2. “mi” / “ți” – sunt aceleași pronume personale în cazul dativ, dar forme neaccentuate
  3. “mi-e”/ “ți-e” – aici avem de a face deja cu două părți de vorbire diferite: 1. acel “mi” / “ți” de la punctul doi, iar “e”-ul reprezintă forma verbului “a fi” la indicativ prezent (“mi-e” poate fi înlocuit cu “Mie îmi este”)
  4. “mi-i” /  “ți-i” / “ni-i”/ “vi-i” se scriu exact așa cum vedeți aici. Da, cu doi “i” despărțiți prin cratimă, fiindcă avem, din nou, de a face cu două părți de vorbire diferite: pronume personal în dativ + verbul “a fi” la indicativ prezent.
  5. Vorbim despre verbul “a fi” la indicativ prezent aici, însă să nu omitem că aici el este impersonal. Prin urmare nu se va acorda niciodată cu pronumele în număr: “mi-i” / “mi-e”, “vi-i”, “i-i”

*Construcția de la punctul 4 este, în ceea ce-i privește sensul, același lucru cu aceea de la 3 și 2 (“mi-i” înseamnă “îmi este”, “mi-e” sau “îmi e”.

Exprimări greșite: Mi rău, Mie rău, Îi rău (lui)

Variantele corecte: Mi-i rău, Mi-e rău, I-i rău(lui)

*NB: exprimările de tipul:  “mi-i”, “ți-i”, “i-i”, “ni-i”, “vi-i” sunt colocviale; într-un discurs îngrijit, literar, recomandăm utilizarea formelor “imi este”, “ne este”, “vă este” sau, eventual, “mi-e”, “ți-e”.

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Ia să vedem “ce-s cu astea”!

Please Login to Comment.