Știi să identifici un sinonim pentru „necorespunzător”, referindu-ne la cuvinte sau expresii? Îți oferim un indiciu. Ar putea fi impropriu sau impropiu. Care dintre cele două cuvinte să fie normat?
Etimologia cuvântului este una latinească (improprius), regăsindu-se și în franceză sub forma impropre. Să căutăm adjectivul în Dicționarul Explicativ al Limbii Române pentru a citi sensul lui în întregime.
IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius.
Se pare că impropriu este cuvântul corect dacă aruncăm o privire în Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române din 2005. Cuvântul se desparte în silabe astfel: im-pro-priu.
imprópriu [priu pron. prĭu] (im-pro-priu) adj. m., art. imprópriul, pl. impróprii, art. imprópriii (-pri-ii); f. impróprie (-pri-e), art. imprópria (-pri-a), g.-d. art. imprópriei, pl. impróprii, art. imprópriile (-pri-i-)
Mare atenție! Adjectivul masculin articulat la forma de plural conțne trei i la finalul cuvântului, primul fiind din rădăcină, al doilea este semnul pluralului, iar al treilea marchează articolul hotărât.
Cuvintele au fost improprii discuției.
Prin urmare,
Corect: impropriu
Greșit: impropiu
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Derivarea: definiție, clasificări, dificultăți + fișă de lucru PDF
Construcțiile morfosintactice: cerință la Evaluarea Națională
Testele de antrenament pentru Evaluarea Națională (2022 – 2025)
„Colți” sau „colțuri”? Cum este corect?
„Aș fii” sau „aș fi”? Cum e corect?
„Veni” sau „venii”? Care e forma corectă?