Astăzi vorbim despre simplul „să” și despre valorile sale morfologice: un articol simplu, dar extrem de util, mai ales pentru cei care învață gramatica limbii române. Dacă te numeri printre ei, citește cu atenție și vei vedea cât de simplu este!
Termenul „să” este adesea confundat cu „se”, mai ales atunci când sunt urmate de o vocală și se reduc, ambele, la „s-”. Într-un asemenea context, nu ne mai putem da seama doar din pronunție care e care. Ce facem într-o asemenea situație? Ei bine, încercăm să refacem forma completă, pentru a vedea care are sens.
Unde ne întâlnim cu „să” și ce valori morfologice poate avea?
Haideți să le luăm pe rând!
I. În primul rând, „să” ajută la exprimarea modului conjunctiv. Aici avem două timpuri verbale: prezent și perfect. Haideți să și exemplificăm! În acest sens, vom conjuga verbul „a face” la cele două timpuri:
Conjunctiv, prezent:
eu să fac
tu să faci
el să facă
ea să facă
noi să facem
voi să faceți
ei să facă
ele să facă
Conjunctiv, perfect
eu să fi făcut
tu să fi făcut
el să fi făcut
ea să fi făcut
noi să fi făcut
voi să fi făcut
ei să fi făcut
ele să fi făcut
Cu riscul de a ne fi repetat, mai ales dacă ne raportăm la timpul perfect, aceasta este paradigma de conjugare. Chiar dacă noi am exemplicat raportându-ne la verbul „a face”, acest mod verbal uzează de „să” de fiecare dată. Există, desigur, și excepții, dar ele sunt infime. În anumite situații, putem utiliza conjunctivul prezent fără „să”:
-
în cerințe matematice: „Fie un triunghi echilateral ABC cu laturile AB, BC și AC egale cu 6 cm”…
-
în urări de sărbători specifice românești: „Fie ca lumina sărbătorilor să vă pătrundă în case!”
-
în enunțuri cu caracter imprecativ: „Ducă-se pe pustii!”
Asta se întâmplă doar cu forma de persoana a III-a.
II. Conjuncție subordonatoare universală (cu alte cuvinte, poate introduce mai multe tipuri de propoziții secundare). În aceste situații, „să” va rămâne și parte a conjunctivului, dar va avea și rol de jonctiv în frază.
Aș vrea / să merg la teatru.
Ele se pregătesc / să câștige concursul.
Ideea / să renovăm / este chiar bună.
Atenție! Chiar dacă „să” va fi întodeauna marcă a conjunctivului, el nu este neapărat și conjuncție cu rol jonctiv în frază. Există situații în care el marchează acest mod verbal, dar nu ajută la introducerea unei propoziții secundare / subordonate în frază. Acest lucru se întâmplă în enunțurile imperative (care exprimă dorința, rugămintea, ordinul): ele vor fi marcate cu semnul exclamării la final. Utilizări similare pot fi întâlnite (mai rar) în unele enunțuri interogative. Să exemplificăm.
Să citești toată cartea înainte de a-ți da cu părerea!
Să ne lași în pace!
Să se ducă la ei acasă!
Să vin și eu cu voi?
Utilizarea formei de conjunctiv pentru exprimarea ideii de imperativ ne va permite să utilizăm și alte persoane (nu doar persoana a II-a).
III. Morfem / parte formantă a viitorului. Există mai multe contexte (mai multe timpuri verbale) care folosesc „să” pentru exprimare. Le vom discuta pe rând. Atenție! În acest context, „să” nu mai este conjuncție, ci doar simplă componentă a acestor timpuri. Este vorba despre indicativ, viitor (colocvial) și indicativ, viitor în trecut. Pentru exemplificare, vom conjuga verbul „a face”.
Indicativ viitor colocvial (vorbit). Aici vom întâlni două moduri diferite de exprimare, ambele utilizând „să”.
Varianta 1 („o” invariabil + „să” + verbul de conjugat)
eu o să fac
tu o să faci
el o să facă
ea o să facă
noi o să facem
voi o să faceți
ei o să facă
ele o să facă
Varianta 2 (auxiliarul „a avea”: identic cu conjugarea sa la indicativ prezent + „să” + verbul de conjugat)
Eu am să fac
Tu ai să faci
El are să facă
Ea are să facă
noi avem să facem
voi aveți să faceți
ei au să facă
ele au să facă
Indicativ viitor în trecut (exprimă o acțiune viitoare față de un moment trecut). Se construiește din auxiliarul „a avea” (formele de imperfect) + „să” + verbul de conjugat
eu aveam să fac
tu aveai să faci
el avea să facă
ea avea să facă
noi aveam să facem
voi aveați să faceți
ei aveau să facă
ele aveau să facă
Haideți să abordăm și potențialele confuzii dintre „să” și „se” în varianta scurtă „s-”. Întodeauna când ne întâlnim cu „s-”, va fi necesar să reconstruim forma inițială pentru a vedea ce cuvânt avem în acel context. Totodată, trebuie menționat că „s” poate funcționa și ca formă scurtă a verbului „a fi”. Varianta „s-” ca înlocuitor a lui „să” sau „se” se întâlnește doar atunci când verbul începe cu o vocală (i.e. a arunca, a așeza, a aduce, a aprinde etc..)
S-aprinde lemnul în sobă. (adică „Se aprinde lemnul în sobă”. ): „S-” – pronume reflexiv
Vreau s-ajung mai repede la școală. (adică „Vreau să ajung mai repede la școală.”): „s-” – conjuncție și parte formantă a conjunctivului
S-aduci și pâinea din dulap! (adică „Să aduci și pâinea din dulap!”): „S-” – parte formantă a conjunctivului într-un enunț imperativ
Am s-așez cărțile aici. (adică „Am să așez cărțile aici.”): „s-”: parte formantă a viitorului colocvial
Aveam s-arunc revistele la gunoi. (adică „Aveam să arunc revistele la gunoi.”): „s-”: parte formantă a viitorului în trecut
Unde-s fetele din clasa a VI-a? (adică „Unde sunt fetele din clasa a VI-a?”: „-s”: verbul „a fi” la indicativ, prezent, persoana a III-a, plural.
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
„Întradevăr” sau „într-adevăr”? Care este varianta corectă?
„Șchioapătă” sau „șchiopătează”? Cum conjugăm corect?
„Mi-ar place” sau „mi-ar plăcea”? Cum ne exprimăm corect?
„Findcă” sau „fiindcă”? Cum este corect în limba română?
„Oricine” sau „orcine”? Cum e corect?
„Decât” sau „de cât”? Cum le folosim corect?
„Aș fii” sau „aș fi”? Cum e corect?
Test online: AT, CD, CI și CP (propoziții necircumstanțiale)