În cadrul acestui articol, vom posta baremul pentru testul de antrenament numărul 36 pentru Evaluarea Națională publicat în data de 10 martie 2025 [marca Vox Valachorum]. Testul de antrenament este conceput de pagina Vox Valachorum și are rolul de a servi drept material auxiliar elevilor de clasa a VIII-a. Prezentul test a fost conceput în conformitate cu programa pentru examen, urmărind să vină în ajutorul elevilor și al profesorilor de limba și literatura română. Obiectivul nostru este de a posta săptămânal astfel de materiale pentru a putea oferi suport urmăritorilor noștri.
Orice observație sau completare poate fi făcută utilizând mijloacele media de contact [Facebook, Instagram, YouTube, e-mail etc.]. Apreciem feedbackul dumneavoastră și doar cu ajutorul acestuia putem progresa! Testul poate fi descărcat în format pdf. și listat ulterior pentru a fi lucrat acasă sau la clasă.
Descarcă:
Teste de antrenament nr. 36
Descarcă:
Barem test de antrenament nr. 36
Sperăm ca materialele noastre să vă fie de un real folos și să vă ajute în pregătirea pentru examene. Pe site-ul nostru găsiți multe alte materiale utile, precum: articole care acoperă diverse aspecte teoretice utile pentru Evaluare și Bacalaureat, teste grilă menite să te ajute în aprofundarea materiei, materiale video cu lecții explicative, teste de antrenament eliberate de Ministerul Educației și, de asemenea, rezolvări propuse pentru acestea, informații ve vizează sistemul educațional românesc, știri din sfera educației etc..
Texte suport folosite:
Textul 1
CULAI: Cine-i cucoana asta?
ANDREI: Domnişoara loana Boiu.
CULAI: Si ce? Casa lui tată-său e hotel, de nici nu se uită la oamenii pe care îi găseşte înăuntru?
ANDREI (cu fața înflorită de bucuria de sat de munte pe care i-o aduce prietenul lui): Ascultă, mă! Ce-i cu tine? De ce ai venit?
CULAI (simplu): Am venit să te iau.
ANDREI (care se uită surâzând la ghetele lui pline de praf, surprins): Ce?
CULAI (cu jambierele prăfuite, cu amândouă mâinile în buzunarele largi ale hainei de catifea, trântit pe scaun ca la el acasă): La țară… (li oferă loc el lui Andrei.) Stai jos. (…)
CULAI (explică în mod firesc, dar pe jumătate serios, jumătate trăsnit, vorbind repede, subliniind numai ici-colo, neglijând dinadins detaliile poetice, ca pe nişte paranteze): Odată cu răsăritul lunii, alaltăieri seară! Alaltăieri seară îmi luam, după masă, cafeaua în cerdac. (..)
Luna se ridica din ce în ce mai mult deasupra pădurilor… deaspura satului… Atunci mi-am adus aminte că ăl mai bun prieten al meu se ofilește, cu diploma în buzunar, într-o casă boierească, după ce şi-a tocit coatele şaisprezece ani pe băncile şcolilor (…). Adună-ți repede boarfele şi hai degrabă! Ce mai stai? (…)
ANDREI: Nu pot să plec. (…)
CULAI: De ce, tu, băiat de ţăran, iubeşti fata unui boier, cu averi nemăsurate?
ANDREI (simplu): Ştiu eu?…
CULAI (mânios): Să-ţi spun eu. Nu pentru că e frumoasă… Sunt altele mai frumoase decât ea. Pentru inteligenţa ei, iarăşi nu. O poţi găsi această inteligenţă şi la o biată studentă care n-are decât o singură rochie. Nu! O iubeşti pentru că e descendenta unei familii străvechi, o iubeşti pentru bogăţia ei. Da, asta-i. E ceva în tine, nemăsuratul tău orgoliu, care ar fi iubit-o şi fără să fi văzut vreodată… Cum iubesc fetele din provincie pe principele moştenitor… Robul din tine visează! De ce râzi? De ce?
ANDREI (admiţând ca un condamnat, căruia totul îi e indiferent): Pentru că, în definitiv, ai dreptate.
CULAI (îndârjit): Pentru că eşti zănatic!
ANDREI: Caraghios, prostesc. Da, ai dreptate. Numai că tu nu faci decât să explici un lucru pe care eu îl constat de multă vreme. (Se apropie de Culai şi îi vorbeşte repede, din ce in ce mai cald.) Dar dacă în afară de inteligenţa şi frumuseţea ei, numele moştenit, palatul, luxul care o înconjoară, toate acestea o înalţă de n-o mai ajunge nimeni, (pătimaş) ei bine, Darie, o iubesc şi pentru numele, şi pentru palatul, pentru echipajul, pentru toaletele şi cărţile ei, pentru călătoriile pe care le-a făcut, pentru toate lucrurile acestea, care fac din ea o fiinţă depărtată de lume, de forfota de toate zilele, (exaltat) un exemplar unic! (Rămâne nemişcat, adâncit în el însuşi).
*zănatic – care și-a pierdut facultatea de a judeca normal, zăpăcit, smintit.
Suflete tari, Camil Petrescu
Textul 2
În secolele trecute, impunerea numelui de familie are loc abia spre sfârşitul secolului al XVII-lea şi în primul rând în sânul marilor familii boiereşti. Acum apar Cantacuzinii, Bălenii, Creţuleştii, Filipeştii, Dudeştii, Bădenii, Brădenii, Grădiştenii, Pârşcovenii, Bălăcenii, Grecenii şi mulţi alţii. Nu acelaşi lucru se va întâmpla în rândul micilor boieri, meşteşugari sau ţărani care vor continua să se identifice până târziu în prima jumătate a secolului al XIX-lea, utilizând prenumele. Prenumele este, pentru un boier, un important factor de identificare, inclus într-o întreagă strategie care îl leagă de reţeaua strămoşilor, astfel încât neamul să dăinuie în memoria contemporanilor. Părinţii sunt cei care aleg prenumele de botez al nou-născutului dintr-un număr restrâns care face parte, de obicei, din patrimoniul simbolic propriu unei anumite familii, deja purtat de strămoşi şi transmis din generaţie în generaţie. Acest prenume constituie pentru anumite familii boiereşti „o emblemă de apartenenţă, un blazon de recunoaştere”. Cunoscătorii trecutului se vor gândi imediat la familia Brâncoveanu, atunci când vor regăsi în documente prenumele de Preda sau la Rudeanu când se vor întâlni cu Chircă, la Grădişteanu când vor da peste Vâlcu sau Bunea, la Cândescu când apare Mihalcea. Multe familii boiereşti aleg ca prenume pentru primii lor născuţi prenumele bunicilor paterni. Familia Băleanu respectă această regulă pe parcursul întregului secol. Astfel, Ivaşco Băleanu, marele vornic din vremea lui Matei Basarab, poartă numele bunicului său şi-l va transmite la doi dintre nepoţii lui. La rândul său, îşi va boteza primul născut după bunicul matern, Gheorghe, iar pe cel de-al doilea după bunicul patern, Pătru. Ambii fraţi vor continua politica familiei, unicul fiu al lui Gheorghe numindu-se Ivaşco, nume regăsit şi la unul dintre fiii lui, Pătru, în timp ce un altul poartă numele bunicului matern, Socol. Alteori prenumele tatălui devine prenumele primului său născut. Primul fiu al lui Barbu Bădeanu poartă numele tatălui, dar şi numele bunicului, un alt fiu va fi botezat după bunicul matern, Jipa din Verneşti. Familia Cantacuzino urmează însă o altă strategie, prin numirea primilor doi născuţi, Drăghici şi Şerban, marele postelnic Costandin Cantacuzino (+1663) vrea să pună în valoare ascendenţa maternă a familiei mult mai importantă pentru spaţiul românesc din acea perioadă, soţia lui, Elina, fiind strănepoata lui Drăghici vornicul din Mărgineni şi fiica domnului Radu Şerban (1601-1611). Aceeaşi politică o aplică şi în cazul fetelor, prenumele lor conducându-ne la bunica maternă, Maria, şi la străbunica Anca din Coiani. Şi pentru Iordache Pîrşcoveanu accentuarea ascendenţei pe linia soţiei sale prezintă o mare importanţă: Preda este botezat după bunicul său, Preda Brâncoveanul, Papa şi Matei, după unchii materni.
„Boierii și numele lor”, de Constanța Vintilă-Ghițulescu, publicat în Dilema Veche nr. 120 din 11 mai 2006
Descarcă materialele .pdf „Testul de antrenament” și „Baremul pentru testul de antrenament” de mai sus pentru a vedea cerințele complete! Mult succes!
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine: