Fie el predicativ ori copulativ, verbul „a avea” cunoaște un uz foarte frecvent în limba română, de aceea normele implementate acum ceva timp dădeau libertatea de a alege, de pildă, între „avui” și „avusei” sau între „avurăm” și avuserăm”. Astăzi, ele se reduc la o singură formă atestată. Să vedem ce spun dicționarele actuale!
Vebrul „a avea” provine din latinescul „habere”, iar datorită nevoii de a-l uitiza zilnic, s-au născut până în prezent o multitudine de sensuri, este un verb plurifațetar. Primul sens al rău rămâne cel care arată posesiunea.
Dicționarul Explicativ al Limbii Române (2009)
AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ Fig. (Complementul indică abstracte) A avea o idee. ◊ Loc. vb. A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz. ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva. Are un doctor bun. 4. A fi compus din…, alcătuit din…; a fi înzestrat sau prevăzut cu… Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet. ◊ Expr. A avea drag (pe cineva) sau (refl. recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (Refl.) A se avea bine (cu cineva) = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău (cu cineva) = a fi certat cu cineva; a
se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu… Avea un palton de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m. ◊ Expr. A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame. ◊ Expr. Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic! = a) nu i s-a întâmplat niciun rău; b) n-are nicio importanță. A avea ceva (cu cineva) = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să… Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să… N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să… N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. ◊ Expr. (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum vrei (sau facă cum vrea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum.., când.., unde.., cine.., ce..), a găsi. Are ce să facă. ♦ Unipers. A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește, urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar). Au să vină. [Prez. ind. am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prez. conj. pers. 2 sg. ai și (reg.) aibi, pers. 3 aibă] – Lat. habere.
Timpul perfect simplu al modului INDICATIV ne ridică de multe ori probleme, chiar și atunci când vine vorba de verbul indicat – „a avea”. Unii spun la persoana I, numărul singular „eu avusei”, alții spun „eu avui”. DOOM2 a lăsat libertatea de a alege una dintre aceste forme.
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (2005)
avea1 (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are, 1 pl. avem, 2 pl. aveți, 3 pl. au; imperf. 3 sg. avea; perf. s. 1 sg. avui/avusei, 1 pl. avurăm/avuserăm, m.m.c.p. 3 sg. avusese; conj. prez. 2 sg. să ai, 3 să aibă; imper. 2 sg. ai, neg. nu avea (tempo lent)/n-avea (tempo rapid), 2 pl. aveți, neg. (tempo lent) nu aveți /(tempo rapid) n-aveți; part. avut
Noua ediție a dicționarului morfologic (DOOM3) limitează variantele. Aici se admite doar forma „eu avui”, cea de-a doua este exclusă!
Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (2021)
!avea2 (a ~) vb. pred., ind. prez. 1 sg. am, 2 sg. ai, 3 sg. are, 1 pl. avem, 2 pl. aveți, 3 pl. au; imperf. 1 aveam, perf. s. 1 sg. avui, 1 pl. avurăm, m.m.c.p. 1 pl. avuseserăm; conj. prez. 1 sg. să am, 3 să aibă; imper. 2 sg. afirm. ai, neg. nu avea / (în tempo rapid) n-avea; ger. având; part. avut
Și la plural apar modificări, dar despre asta vom scrie un alt aticol cu toate detaliile necesare.
Similar este și verbul „a fi”, acolo unde nu vom mai spunem „eu fusei”, ci „eu fui”.
În conlcuzie:
Corect: avui
Greșit: avusei
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Verbul: moduri și timpuri (test grilă de 30 de întrebări)
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
JOC: conjuncții subordonatoare specializate
Rezolvarea subiectului Evaluării Naționale (25 iunie 2024)
„Popa Tanda” de Ioan Slavici (25 de întrebări) + PDF
VOCABULAR: Paronimele (clasa a VII-a) + PDF
Derivarea: definiție, clasificări, dificultăți + fișă de lucru PDF