Vă este prezentată o imagine generală a adjectivului bazată pe definiția și clasificarea lui după mai multe criterii. Pentru o scurtă evaluare a cunoștințelor dobândite aveți la dispoziție câteva întrebări care să vă ofere un răspuns în acest sens.

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care exprimă însușirea unui obiect, însoțește sau determină un substantiv. Acesta se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină.

De exemplu: încăpere întunecoasă, mirodenii aromate, arbore înalt, tineri zvelți.

Clasificarea adjectivelor se realizează după mai multe criterii și anume:

după structură:

  • simple: onest, galben, scund;
  • compuse:
    • prin contopirea mai multor cuvinte: cumsecade, atotștiutor;
    • alăturarea cuvintelor prin cratimă: tehnico-științific, galben-verzui;
    • din numele unui punct cardinal și un adjectiv care exprimă etnicitatea: sud-dunărean, nord-american;
    • din mai multe adjective care arată originea etnică: franco-română, anglo-american;
    • dintr-un adverb, adjectiv sau verb: propriu-zis, înainte-mergător.

după flexiune:

  • variabile – își schimbă forma după gen, număr și caz: loial, loială, loiali, loiale;
    • cu două terminații și patru forme flexionare (negru, periculos) – două forme pentru singular și două pentru plural (nor negru, nori negri ; rochie neagră , rochii negre );
    • cu două terminații și trei forme flexionare (lung, drag) – două pentru singular și una pentru plural (om drag , persoană dragă; oameni/persoane dragi);
    • cu două terminații și două forme flexionare (dibaci, vioi) – o formă la masculin și una la feminin (băiat vioi, băieți vioi; fată vioaie, fete vioaie);
    • cu o terminație și două forme flexionare (mare, dulce) – o formă la singular și una la plural (animal mare, carte mare; animale mari, cărți mari).
  • invariabile – își păstrează forma indiferent de gen, număr și caz: maro, vivace, eficace; ele nu își schimbă forma în timpul flexiunii;
    • provenite din adverbe (așa, asemenea).

după origine:

  • propriu-zise: senin, zâmbitor, vesel;
  • secundare (numite și determinative):
    • participiale: conținutul învățat, articolul citit;
    • gerunziale: mâini tremurânde, ochi lăcrimânzi;
    • pronominale (provenite din pronume care detemină un substantiv);
      • demonstrative: copilul acesta;
      • nehotărâte: unele păduri;
      • posesive: ghiozdanul meu;
      • negative: nicio veste;
      • de întărire: noi înșine;
      • relative: Nu știu ce carte cauți.
      • interogative: Care copil nu vrea să se joace?

Locuțiuni adjectivale – țin locul unui adjectiv; pot fi însoțite de articolul demonstrativ (cel de treabă) și totodată pot avea și grade de comparație (foarte de treabă).

  • de treabă (cumsecade)
  • floare la ureche (facil, ușor)
  • în floarea vârstei (tânăr)
  • numai piele și os (slab)
  • cu dare de mână (bogat)

Cum analizăm adjectivul din punct de vedere gramatical? Vă propun să urmărim textul de mai jos și să fim atenți în cele ce urmează la modelul expus.

„Cică era odată într-un sat un om grozav de leneş.” (Povestea unui om leneș, Ion Creangă)

grozav de leneș – adjectiv propriu-zis, gen masculin, număr singular, variabil, două terminații la singular, patru forme flexionare, gradul de comparație: superlativ absolut, caz N, Atribut adjectival.

Adjectivul

adjectivul

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Gradele de comparație ale adjectivelor

Funcțiile sintactice ale adjectivului

Please Login to Comment.