Top 10 greșeli frecvente în limba română
Am realizat un top 10 al celor mai frecvente greșeli de exprimare în limba română. În cele ce urmează, le vom discuta pe rând, vom prezenta variantele corecte și, totodată, câteva explicații utile pentru a înțelege de ce aceste formule sunt totuși greșite. În ceea ce privește stabilirea corectitudinii, ne vom raporta la lucrările normative de referință (Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române, ediția din 2021, GALR, GBLR, ÎOOP etc.). Chiar dacă atunci când scriem la calculator ne putem folosi de diversele instrumente online (pentru a verifica variantele corecte), în vorbirea de zi cu zi ele nu sunt întotdeauna la îndemână. Considerăm util un astfel de articol, pentru a ne face conștienți, cel puțin, de greșeli despre care, poate, nici nu știam.
1. „Care” în loc de „pe care”
Una dintre cele mai întâlnite greșeli din limba română (atât în scris, cât și în comunicarea orală) este „care” / „pe care”. În situația aceasta, nici dexonline, nici DOOM3 nu ne poate ajuta, dacă nu înțelegem puțin comportamentul acestui pronume / adjectiv pronominal relativ / interogativ. Explicația poate părea puțin complicată, mai ales că ea este din sfera sintaxei. Folosim varianta cu prepoziție, „pe care”, atunci când acesta (pronumele) îndeplinește funcția sintactică de complement direct în propoziția pe care o introduce. Mai rar, atunci când vorbim despre adjectivul pronominal, se va folosi prepoziția „pe”, dacă substantivul pe care îl determină ocupă poziția de c.d.. Mai există o situație (mult mai rară) în care îl vom folosi pe „pe care”: atunci când el îndeplinește funcția de circumstanțial de loc. Să dăm și exemple cu fiecare:
Aceasta este cartea pe care ți-o recomand.
Pe care să ți-o aduc?
Nu știam pe care băiat să-l felicit.
Mi-a explicat care sunt traseele posibile, însă nu știam pe care să merg.
Am înțeles explicațiile. Știam pe care drum să merg.
Forma fără prepoziți, „care”, se va utiliza atunci când acesta ocupă poziția sintactică de subiect sau, în cazul adjectivului pronominal relativ / interogativ, dacă determină un substantiv cu această funcție:
Care este mâncarea ta preferată?
Care elev este responsabil pentru ce s-a întâmplat aici?
Nu știam care e problema lui.
Am explicat pe scurt povestea lui „care” și „pe care”. Dacă ai nevoie de explicații mai amănunțite, am redacatat un articol mai amplu aici.
2. Formele „vroiam”, „vroiai”, „vroia”, „vroiam”, „vroiai”, „vroiau”
Problema apare la modul indicativ, timpul imperfect. Actualmente, formele cu „r” (vroiam, vroiai, vroia ș.a.m.d.) sunt considerate o abatere de la normă. Avem în vedere două verbe: pe de-o parte, verbul „a voi” (conjugat: voiam, voiai, voia, voiam, voiați, voiau), iar pe de altă parte verbul „a vrea” (conjugat: vream, vreai, vrea, vream, vreați, vreau). Variantele vroiam, vroiai, vroia ș.a.m.d. reprezintă un hibrid (un amestec) dintre cele două. Norma actuală nu le tolerează, fapt pentru care acestea ar trebui evitate. Iată un articol interesant al Rodicăi Zafiu despre aceste situații aici!
3. Utilizarea lui „decât” și a lui „doar”
Adverbul „decât” se utilizează doar în contexte negative. Pentru contextele afirmative putem utiliza „doar” și „numai”. Să vedem niște exemple concrete:
Am doar cinci kilograme de cartofi.
Am numai cinci kilograme de cartofi.
Nu am decât cinci kilograme de cartofi.
Toate enunțurile de mai sus sunt corecte. Le-am utilizat, în contexte afirmative, pe „doar” și „numai”, însă pe „decât” l-am pus întru-un context negativ. Pentru a vorbi despre un enunț negativ, este necesar ca verbul-predicat să îl aibă pe „nu” în față. Un articol mai elaborat ne oferă Rodica Zafiu aici.
4. Adjectivul „însumi” / „însămi”
Formele „însumi” / „însămi”, „însuți” / „însăți”, „însuși” / „însăși” ș.a.m.d.. sunt adjective pronominale de întărire. Ele trebuie utilizate cu foarte multă atenție, întrucât trebuie avut în vedere genul numelui (a substantivului ori a înlocuitorului acestuia) care îl determină. Sunt numeroase situațiile în care genul nu este prezent în caracteristicile părții de vorbire exprimate, de aceea acesta trebuie dedus din context.
Să exemplificăm:
Dacă spre exemplu, pe mine mă cheamă Maria și vreau să folosesc acest adjectiv, voi avea grijă să utilizez varianta feminină „însămi” / „însemi”
Eu însămi nu sunt de acord cu ce am auzit.
Mie însemi mi se pare corectă abordarea.
Dacă numele meu este Marin (așadar locutorul este de gen masculin), atunci voi folosi formele „însumi” / „însumi”:
Eu însumi nu sunt de acord cu ce am auzit.
Mie însumi mi se pare corectă abordarea.
Trebuie să cunoaștem formele acestui adjectiv și să le utilizăm corect în funcție de situație. Poți arunca o privire peste ele aici!
5. „Preț scump”
Sensul propriu al adjectivului „scump”, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, este de lucru / obiect care se vinde la un preț ridicat.
SCUMP, -Ă, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preț ridicat; costisitor; (despre prețuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere prețuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, prețios, de preț. Daruri scumpe. 3. (Despre ființe) Foarte drag, iubit. 4. (Înv. și pop.) Zgârcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorbă = (a fi) tăcut. A fi scump la râs = a râde rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arăta rar în societate, printre ceilalți oameni; a fi greu de găsit. (Substantivat) Leneșul mai mult aleargă, scumpul mai mult păgubește. – Din sl. skonpŭ.
Utilizarea sintagmei „preț scump” constituie un pleonasm, prin urmare nu se justifică. Vom spune simplu: „preț mare”, „preț ridicat”.
6. Eu „creez”, tu „creezi”, el „creează”
Cu privire la verbul „a crea” se greșește adesea numărul de „e”-uri. Ca să nu mai avem probleme cu „e”-urile, e mai ușor să reținem următorul aspect. Din forma de dicționar se păstrează rădăcina „cre-”, căreia i se adaugă terminațiile verbale. Problemele apar la indicativ, prezent, la conjunctiv, prezent și la imperativ. Hai să dăm aceste forme:
indicativ, prezent
eu creez
tu creezi
el creează
ea creează
noi creăm
voi creați
ei creează
ele creează
conjunctiv, prezent
eu să creez
tu să creezi
el să creeze
ea să creeze
noi să creăm
voi să creați
ei să creeze
ele să creeze
imperativ, singular
afirmativ: creează!
negativ: nu crea!
imperativ, plural
afirmativ: creați!
negativ: nu creați!
7. „Datorită” sau „din cauza”
Pe lista noastră de greșeli frecvente intră și „datorită” și „din cauza”. E destul de simplu, de fapt: dacă e „de bine”, utilizăm „datorită” + dativ, iar dacă e „de rău”, utilizăm „din cauza” + genitiv. De data asta mergem mai mult pe logică. Hai să dăm câteva exemple:
Datorită lui m-am descurcat bine la examen.
Din cauza lui nu am ajuns la timp la muncă.
8. „Maxim” și „maximum” / „minim” și „minimum”
Adesea folosim greșit aceste adjective și adverbe. E simplu, variantele scurte „maxim” / „minim” sunt adjective (chiar variabile: maxim, maximă, maximi, maxime). Dacă stau pe lângă substantive și se acordă cu acestea, ele vor fi potrivite pentru exprimarea noastră. Variantele „maximum” și „minimum” sunt adverbe: ele vor determina eventual verbe, adjetive, adverbe (dar nu substantive):
A obținut punctaj maxim. (nu maximum)
Ne vedem în maximum două ore.
A depus efort minim și tot a reușit. (nu minimum)
E necesar să contribui cu minimum 20 de lei.
9. „Se merită”
Verbul „a merita” nu este un reflexiv impersonal. Exprimări de tipul: „Se merită să faci asta.” sau „Se merită riscul.” sunt greșite. Variantele corecte sunt: „Merită să faci asta.”, respectiv „Merită riscul.”.
*Există și o situație în care „se merită” este corect (este una extrem de rară). Atunci când se exprimă reciprocitatea: „Cei doi se merită unul pe altul”.
10. „Mi-ar place”
O greșeală foarte răspândită, însă destul de ușor de evitat. Atât trebuie să ținem minte: forma de dicționar a verbului nostru este „a plăcea”, nu „a place”. Dacă reținem asta, e suficient. De ce? Pentru că modul condițional-optativ, timpul prezent se obține din aș, ai, ar, am, ați, ar + infinitiv (adică forma de dicționar). Nu vor mai exista probleme nici în obținerea viitorului, indicativ (voi plăcea, vei plăcea, va plăcea).
Haideți să vedem paradigma completă:
mi-ar plăcea
ți-ar plăcea
i-ar plăcea
ne-ar plăcea
v-ar plăcea
le-ar plăcea
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Derivarea: definiție, clasificări, dificultăți + fișă de lucru PDF
Test online: 30 de greșeli frecvente în limba română
Testele de antrenament pentru Evaluarea Națională (2022 – 2025)
Test greșeli frecvente (adaptat la DOOM3)
„Aș fii” sau „aș fi”? Cum e corect?
„Veni” sau „venii”? Care e forma corectă?