Astăzi o să vorbim despre cea mai vehiculată dintre greșelile de limbă română. Este imposibil să nu te fi întâlnit cu ea până acum, sau să nu fi auzit pe vreunu’/vreuna corectând: “pe care!”, în loc de “care”.

Explicația are și ea mai multe “tentacule”, fapt pentru care trebuie să avem în vedere câteva situații diferite. În primul și în primul rând, trebuie să reținem un lucru important: prepoziția “pe” indică întotdeauna și întotdeauna cazul acuzativ, iar asta se întâmplă în câteva situații diferite,  În primul rând, înainte să intrăm în detalii, mai specific și că această problemă apare într-o frază în care, prin această construcție: “pe care” este introdusă o subordonată atributivă (asta în cazul în care suntem la curent cu puțină sintaxă a frazei):

  1. În propoziția introdusă, “pe care” este complement direct (adică suferă acțiunea exprimată în mod direct de către verb):

Ex. :

Băiatul pe care îl vezi îmi este coleg.

Cartea pe care ai citit-o a fost foarte bună.

În această situație, acest “pe care” este neapărat reluat și de o formă neaccentuată a pronumelui personal (în exemplele de mai sus: “îl” și “-o”) – prezența acestui pronume nu este nimic altceva decât o dovadă vie a faptului că “pe care” este complement direct în acuzativ, această formă pronominală reluând pronumele relativ. Asemenea reluări sunt specifice și naturale limbii noastre, iar o exprimare lipsită de acestea este imposibilă. Să verificăm: “Băiatul pe care vezi“?/ “Cartea pe care ai citit“?!

  • Tot aici se încadrează și cazul pronumelui și a adjectivului pronominal interogativ. De asemenea, acesta se reia printr-o formă neaccentuată a pronumelui personal. Vom spune, așadar: “Pe care (băiat) l-ai văzut?” / “Pe care (fată) ai întâlnit-o?”. În ambele situații, trebuie să ținem cont de această reluare a pronumelui, întrucât, fără aceasta, exprimarea lasă de dorit.

2.  Cazul complementului indirect (numit și prepozițional) care poate avea această prepoziție:

Chiar dacă ne-am obișnuit (unii!) de la școală cu afirmația conform căreia complementul direct răspunde exclusiv la întrebările: “pe cine”/”ce”, ei bine, lucrurile sunt puțin mai profunde de atât. Există o serie de verbe sau locuțiuni care nu permit prezența acestei părți de propoziție (complement direct), ele “cerând” complement indirect (i.e. a se baza, a paria, a se bizui ș.a.m.d.). Acest complement indirect va funcționa în “compania” prepoziției “pe”: a se baza pe cineva/ceva, a paria pe cineva/ceva, a se bizui pe cineva/ceva etc..

Așadar, spre deosebire de prima situație în care avem și o reluare a lui pe care (întrucât vorbim despre un c.d.), aici ea nu va mai apărea.

Vom spune:

Echipa pe care am pariat a învins. și nu Echipa pe care am pariat-o a învins.

Prietenul pe care m-am bazat nu m-a dezamăgit. și nu Prietenul pe care l-am bazat nu m-a dezamăgit.

3.  Cazul complementului circumstanțial de loc  construit cu prepoziția “pe”:

Aceasta din urmă nu mai presupune mari eforturi de înțelegere, poate și pentru că “pe”-ul sună, cum spun unii, “natural” și nu poate fi omis. Dacă dăm un refresh noțiunilor elementare de sintaxa propoziției, ne amintim cum arată acest complement circumstanțial de loc (numit astăzi doar “circumstanțial” – fără “complement”). El răspunde la întrebările: unde/de unde/până unde/încotro?, adresate unui verb (sau unei locuțiuni verbale), unei interjecții, unui adjectiv sau unui adverb.

După cum spuneam, întrucât această prepoziție poate exprima poziționare (vezi DEX:  1 Exprimă situarea în contact direct a două elemente, dintre care unul este suprapus celuilalt Stă pe masă.), ea poate intra în construcția unui astfel de complement circumstanțial.

Ex:

S-a urcat pe masă /  Era situat pe dulap etc.

Și acum, să lămurim și aici povestea lui “pe”. La fel ca în situațiile de mai sus, propoziția introdusă este una atributivă, însă de data aceasta, pronumele relativ “care”, precedat de prepoziția “pe” va servi drept complement circumstanțial de loc.

Ex.:

Drumul pe care am mers a fost anevoios.

Banca pe care m-am așezat era proaspăt vopsită.

Nici aici nu vorbim despre o reluare, încât nu avem de a face cu un complement direct. Nu putem spune: Drumul pe care l-am mers. / Banca pe care m-am așezat-o (ori alte invenții dubioase).

Iată, deci, cum lămurim această poveste mult prea vehiculată “pe la noi” și iată cum prepozițiile pot crea dureri de cap.

În cazul în care acest relativ “care” servește drept subiect în propoziția introdusă, povestea este una foarte simplă: nu are nevoie de “pe”!

Ex:

Băiatul care a venit este elev.

Fetița care citea mult a ajuns profesoară.

etc.

Prin urmare, acest “pe” trebuie folosit în oricare dintre cele trei (chiar patru, dacă ar fi să considerăm și pronumele și adjectivul pronominal interogativ) situații descrise și detaliate mai sus. De asemenea, nici utilizarea lui în alte contexte nu este corectă, fapt pentru care nu trebuie nici să abuzăm de această prepoziție.

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Despre substantivul “detaliu” și derivatele sale: detaliat sau detailat?

 

 

Please Login to Comment.