Textul epic: definiție, trăsături

Întrucât avem deja articole despre textul liric și despre cel dramatic, Vox Valachorum îți aduce și material despre textul epic. Hai să vedem care sunt aspectele generale care ne interesează atunci când vorbim despre acest text literar.

 

Textul epic reprezintă creația literară în care autorul transmite în mod indirect sentimente, emoții, concepții, prin intermediul acțiunii și cu ajutorul unor personaje.

 

Trăsături:

• Modul de expunere predominant este narațiunea (aceasta se referă la nararea, la înșiruirea evenimentelor), care se poate îmbina cu celelalte: dialogul (care dinamizează acțiunea și ajută la caracterizarea personajelor), descrierea (care contribuie la conturarea universului imaginar, oferindu-ne detalii valoroase despre reperele spațio-temporale sau despre personaje), monologul (cu ajutorul căruia pătrundem și mai mult în lumea textului, putând vedea adesea modul de gândire al personajelor, felul în care acestea sunt afectate de diverse circumstanțe, deci automat contribuie la caracterizarea acestor personaje);
• Prezența unui narator: naratorul reprezintă vocea textuală, instanța care se ocupă efectiv de povestirea evenimentelor – ocupând un rol crucial în operele epice; acest narator poate fi unul obiectiv (ne prezintă faptele la persoana a III-a), fără a se implica afectiv în cele relatate, subiectiv (atunci când faptele sunt narate la persoana I) – aici naratorul participă activ la acțiune și își manifestă emoțiile față de cele întâmplate.
• Prezența personajelor este, de asemenea, un factor important atunci când vorbim despre textul epic: o clasificare mai pe larg despre acestea găsim în acest articol.
• Acțiunea se poate rezuma pe momentele subiectului (desigur că există și aici excepții, dar avem în vedere câteva aspecte generale, acum): expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul.
• Reperele spațio-temporale pot constitui un alt element relevant al textului încadrabil în textul epic: acestea pot fi prezentate concret (cum de exemplu este cazul schiței, nuvelei, romanului) sau vag (basm, fabulă, baladă).

 

Tipuri de texte epice:

• În proză: schița, basmul, povestirea, nuvela, romanul
• În versuri: fabula, balada, epopeea

Amintim câțiva scriitori români valoroși care au contribuit enorm prin operele lor epice: Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Costache Negruzzi, Marin Preda etc..

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Vezi și:

Cum analizăm o frază? Pași simpli, pe înțelesul tuturor!

JOC – Grupează cuvintele!

Când folosim semnul exclamării? (!)

Verbele auxiliare: a avea, a fi și a vrea