Întrucât acest subiect ne interesează în mod deosebit, atât pentru mai departe, cât și în mod direct, în ceeea ce privește examenul național, vom parcurge, pe scurt, acest subiect: caracterizarea personajului.

 

La ce se referă această caracterizare?

 

Caracterizarea personajului este un tip de compunere (eseu) care are la bază textul literar și care tratează trăsăturile morale și fizice ale unui personaj: de la statut social (și/sau profesional), la mentalitate, atidudini, comportament și la felul în care acest personaj se integrează in galeria de personaje a textului (sau fragmentului de text, după caz)

 

Întrucât vorbim totuși despre o compunere, sunt necesare aceleași elemente:

  • introducere (ipoteză),
  • conținut
  • încheiere (concluzie).

 

În prima parte a compunerii, acea a ipotezei (introducerii), trebuie stabilite câteva repere generale:

  • Tipul de personaj în funcție de participarea sa la acțiune: principal, secundar, episodic, figurant(dacă este cazul)
  • Tipul de personaj, în funcție de numărul membrilor (individual: o singură persoană, colectiv: mai multe persoane – de exemplu: armata, clasa, echipa
  • Tipul de personaj în raport cu realitate: real, fantastic, alegoric (cum se poate găsi în fabulă, de exemplu)
  • În anumite opere ( cum sunt basmele, povestirile, baladele etc.), personajele pot fi: pozitive sau negative, în funcție de valorile lor morale;
  • În funcție de complexitatea lor (cum putem găsi în nuvelă sau roman, spre exemplu), personajele pot fi: plate (prezintă, de regulă, o trăsătură dominantă) sau rotunde (sunt mai complexe, prezentând un spectru mai larg de caracteristici)

 

Tot în această primă parte, se vor menționa și mijloacele caracterizării personajului:

  1. Caracterizarea directă: care se poate realiza de către autor, de către celelalte personaje, sau putem discuta despre autocaracterizare (când personajul însuși se va descrie pe sine)
  2. Caracterizarea indirectă: care reiese din faptele personajului analizat, din comportamentul său, din atitudine, gânduri sau chiar din numele acestuia (onomastică)

*în operele dramatice, caracterizarea indirectă se poate realiza prin indicațiile scenice (didascalii)

 

Cuprinsul compunerii se realizează din următoarele elemente:

 

  • Trebuie nuanțat, pe de-o parte, portretul fizic (cu exemple din text) și pe de altă parte portretul moral (care, de regulă, este mai amplu prezentat)
  • Se vor extrage câteva caracteristici ale personajului (în funcție de cerință) și se vor demonstra prin exemple pertinente din textul-suport (este necesară specificarea mijloacelor de caracterizare utilizate pentru exprimarea acestora): fie prin citat, mai ales dacă discutăm despre caracterizarea directă, fie prin parafrazare (referire la anumite acțiuni, episoade relevante, din care putem deduce anumite caracteristici ale personajului).

 

În încheiere, trebuie menționate:
  • Relația dintre narator și personajul analizat (uneori cele două se pot suprapune)
  • Semnificația personajului în opera literară aleasă
  • Verosimilitatea personajului (capacitatea acestuia de a se include sau nu în realitatea propriu-zisă)
  • Formularea unei opinii pertinente, pe baza textului dat și a caracteristicilor deja discutate

 

Verifică-ți cunoștințele, parcurgând mini-testul nostru de 15 întrebări. Obține cât mai mult! Succes!

Caracterizarea personajului

 

Poți urmări materialul de mai jos, pentru o lecție video despre caracterizarea personajului literar!

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Cum analizăm o frază? Pași simpli, pe înțelesul tuturor!

 

 

 

Please Login to Comment.