În cadrul acestui articol, vom posta testul de antrenament numărul 25 pentru Evaluarea Națională publicat în data de 7 februarie 2024 [marca Vox Valachorum]. Testul de antrenament este conceput de pagina Vox Valachorum și are rolul de a servi drept material auxiliar elevilor de clasa a VIII-a. Prezentul test a fost conceput în conformitate cu programa pentru examen, urmărind să vină în ajutorul elevilor și al profesorilor de limba și literatura română. Obiectivul nostru este de a posta săptămânal astfel de materiale pentru a putea oferi suport urmăritorilor noștri.
Orice observație sau completare poate fi făcută utilizând mijloacele media de contact [Facebook, Instagram, YouTube, e-mail etc.]. Apreciem feedbackul dumneavoastră și doar cu ajutorul acestuia putem progresa! Testul poate fi descărcat în format pdf. și listat ulterior pentru a fi lucrat acasă sau la clasă.
Testul de antrenament nr. 25
Descarcă: Test de antrenament nr. 25
Sperăm ca materialele noastre să vă fie de un real folos și să vă ajute în pregătirea pentru examene. Pe site-ul nostru găsiți multe alte materiale utile, precum: articole care acoperă diverse aspecte teoretice utile pentru Evaluare și Bacalaureat, teste grilă menite să te ajute în aprofundarea materiei, materiale video cu lecții explicative, teste de antrenament eliberate de Ministerul Educației și, de asemenea, rezolvări propuse pentru acestea, informații ve vizează sistemul educațional românesc, știri din sfera educației etc..
Texte suport folosite:
Textul 1
Voi, munţilor mândri, moşnegi cununaţi
Cu stelele bolţii albastre,
În leagănul vostru de codri şi stânci
Dorm toate poveştile noastre.
Alături de şoimii cu ochii aprinşi,
Din tainica voastră dumbravă,
Se-nalţă-ndrăzneţe-n lumina din cer
Şi visele noastre de slavă.
În voi îşi deşteaptă plânsorile ei
Frumoasa mea ţară săracă,
Cu braţe lipsite de-al luptei fior
Şi buze ursite să tacă.
La voi vine jalea-i când vifor păgân
Purcede strigarea să-i frângă,
În cântec o schimbă pădurea de brazi
Şi-n lume-o trimite să plângă.
La voi mă îndrumă-n cărările ei
Şi biata mea soartă pribeagă,
Pădurea cea veşnic lipsită de somn
Mi-e sfântă şi-atâta de dragă.
Cântarea măiastră din codrii cărunţi
Dă strunelor mele povaţă,
Şi-o mândră poveste strivită de vremi
Truditul meu suflet învaţă.
Din culmea pleşuvă cu creştetul alb
Privirile-mi zboară departe,
Şi-n mintea supusă tresare aprins
Fiorul măririlor moarte.
Un vaier amarnic se zbate-n amurg
Şi stăruie-n zvonuri de ape,
Al munţilor vaier mă zbuciumă-n piept
Şi-mi tremură plânsu-n pleoape.
În munți, Octavian Goga
Textul 2
Deseori, pentru a scrie o povestire, observ detalii și gesturi ale oamenilor, poate nesemnificative într-un context mai larg, lucruri mărunte pe lîngă care trecem nepăsători. Dezvăluie mai mult decît ne putem închipui la o primă vedere. Prin analogie, e similar cu vederea unui om din mersul mașinii. Poți avea o imagine de ansamblu, dar cu greu îți poți da seama dacă rîde sau plînge, dacă are riduri sau nu, dacă hainele sînt mai mult sau mai puțin purtate. Sînt detaliile pentru care trebuie să te oprești sau măcar să încetinești. În fapt, reconstruiesc o poveste pornind de la aceste amănunte.
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă. Pornind chiar de la definiția largă a fotografiei macro – captarea unor detalii și reproducerea lor la o scară mult mărită față de realitate –, construiesc o poveste vizuală a unui loc cu totul nou. Un smoc de iarbă, în aparență lipsit de orice potențial de interes, poate oferi un întreg microunivers. Cu cît ne apropiem mai mult de perspectiva unei insecte, cu atît descoperim o lume străină, care nu aduce a nimic din experiența vizuală cotidiană. Un peisaj fascinant, populat cu creaturi total inofensive, atunci cînd sînt văzute de departe. De aproape, imaginea mărită a unei insecte e de natură să dea coșmaruri și nu o singură dată m-am întrebat cum ar fi lumea dacă aceste viețuitoare ar fi de mărimea noastră. Cred că mulți creatori de filme de groază au avut această imagine în minte. Odată, filmam o viespe în timp ce se hrănea dintr-un măr. S-a oprit brusc și, printr-o mișcare complet dezarticulată, și-a îndreptat privirea spre obiectivul aparatului. Pe moment, mi-am imaginat că văd enervare în stare pură, o ființă scoasă din sărite și gata să atace. Mintea mea a asociat aproape din reflex o stare emoțională tipic umană acelei viespi. Poate acționa doar un mecanism reflex de „luptă sau fugi“, însă mie mi-a plăcut să văd enervare pe figura ei. Am rămas nemișcat, iar ea și-a continuat masa de prînz. La fel ca proza de detaliu, fotografia macro îmi permite să construiesc o poveste de la părți infinitezimale percepute și interpretate subiectiv.
Pe vremea copilăriei, petreceam zile întregi în timpul vacanțelor de vară în grădinile improvizate din preajma blocului. Urmăream pînă la limita insolației albine, bondari, libelule, fluturi, de obicei fără intenții rele. Unii copii aveau insectare – eu, nu. Mi-aș fi dorit să le fi fotografiat, însă era imposibil în lipsa unui echipament cît de cît decent. Îmi părea uimitoare toată acea desfășurare de viață, de diversitate de insecte și poate că și mai uluitor, privind retrospectiv, era că totul se petrecea într-un oraș. Acum văd rar albine sau libelule în grădinile urbane. A dispărut manifestarea lor exuberantă în jurul florilor, pe care o vedeam in fiecare vară a copilăriei. Poate că s-au depărtat de orașe din cauza poluării, în timp ce noi ne încăpățînăm să rămînem.
Fotografia macro oferă o conexiune cu natura, singura poate, acolo unde ea lipsește aproape în totalitate, în peisajul urban din ce în ce mai acoperit de asfalt. Un loc mic și neînsemnat poate deveni dintr-odată un spațiu mare. Relevă fragilitatea ecosistemului și cît de ușor poate fi distrus echilibrul precar în care se află. Parcă anunțurile cu Nu călcați iarba nu mai par atît de deplasate. Arată în același timp și reziliența naturii. Mă bucur de fiecare dată cînd văd niște fire de iarbă sau o floare răsărind printre dale de beton sau crăpături în asfalt. Natura există acolo, chiar dacă noi o vedem mai greu din mers.
Iulian POPA Fascinația lucrurilor mici, , publicat în Dilema Veche nr. 958 din 18 august – 24 august 2022
Descarcă materialul .pdf „Testul de antrenament” de mai sus pentru a vedea cerințele complete! Mult succes!
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Testul de antrenament nr.12: Evaluarea Naționala 06.05.2023
Construcțiile concesive: la nivelul propoziției și la nivelul frazei
Simulare 2023 Vox Valachorum (4 februarie 2023)
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă recunoașterea publică a calităților individuale este sau nu importantă
Testul de antrenament nr.11: Evaluarea Naționala 27.04.2023
Testul de antrenament nr.14: Evaluarea Naționala 1.06.2023
Baremul pentru testul de antrenament numărul 14 pentru Evaluarea Națională (1 iunie 2023) [marca Vox Valachorum]
*imagine reprezentativă generată cu AI