Click aici!
„Riga Crypto și Lapona Enigel” De Ion Barbu: Particularități

„Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu: particularități de construcție ale unui text poetic interbelic

Riga crypto si lapona enigel

Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu

 

Ion Barbu: unul dintre marii poeți ai literaturii interbelice românești – se face remarcat, în primul rând, prin arta sa poetică Joc secund, care întrgește trilogia artelor poetice interbelice, alături de Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga și Testament de Tudor Arghezi.

 

Înainte de a intra și în alte detalii, trebuie să menționăm că Ion Barbu este de formație matematician, iar numele său real este Dan Barbilian. Cu toate acestea, cariera sa literară a strălucit, ajungând în lista celor mai importanți scriitori ai literaturii noastre.

Nu putem iniția o discuție despre Ion Barbu, fără să amintim și etapele de creație ale sale. În studiul numit Introducere în poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu realizează etapizarea creației barbiliene, după cum urmează:

I – etapa parnasiană:  se referă la operele cuprinse între 1919 – 1920: putem vorbi, aici, despre poezii precum: Lava, Munții, Umanizare, Copacul. Poeziile din această perioadă descriu peisaje mineralizate sau surprind anumite procese de conștiință. Totodată, specifice parnasienilor sunt și formele fixe: de aceea, adesea, Barbu pledează pentru sonet.

II – etapa baladică – orientală: cuprinde creațiile literare din perioada 1920 – 1924. Putem menționa titluri precum: După melci, Riga Crypto și lapona Enigel, Isarlâk, Nastratin Hogea la Isarlâk. Majoritatea creațiilor din această perioadă sunt narative, asemenea baladelor. Este evocată lumea pitorească, a descântecelor, o lume influențată de specificul autohton sau de cel balcanic.

III – etapa ermetică: după 1924 –  aici regăsim titluri precum: Oul Dogmatic, Ritmuri pentru nunțile necesare, Uvedenrode, Joc secund, Timbru. Poezia lui Barbu devine elitistă, mult mai greu de descifrat. Denumirea de “ermetic” provine de la zeul grec Hermes  – zeul cuvântului și al iscusinței (în același timp și zeul mesager, cum probabil suntem obișnuiți). Ermetismul lui Barbu este unul aparte, fiind numit barbism.

Poezia Riga Crypto și lapona Enigel apare inițial în anul 1924, fiind integrată ulteriori în ciclul Uvedenrode din volumul Joc secund (1930) – ea anunțând, prin problematică și mijloacele de expresivitate, o dezvoltare ulterioară a poeziei barbiene: practic, trecerea de la ciclul baladic – oriental, la cel ermetic.

 

Din punct de vedere tematic, textul reprezintă un poem de iubire din regnul vegetal, unde întâlnirea are loc în plan oniric, urmărind, de facto ideea conform căreia personajele din regnuri diferite ale evoluției sunt incompatibile. Poezia are structura unei balade care îmbină mai multe genuri literare. Este supranumit “Luceafăr întors” datorită similarităților pe care le are cu textul eminescian.

Titlul – element paratextual – face aluzie la marile povești de dragoste ale literaturii universale: Romeo și Julieta, Tristan și Isolda. Membrii cuplului însă sunt antagonici aici, personaje cu caracter romantic caracterizate de calități negative: Crypto e “sterp”, iar Enigel e “prea-cuminte”.

Textul poate fi divizat în două părți: fiecare dintre acestea ilustrând câte o nuntă: nunta reușită, consumată și nunta povestită (introdusă prin tehnica inserției / povestea în poveste) – nuntă inițiatică dintre Crypto și măsălariță.

Nunta consumată constituie un prolog pentru cea de-a doua nuntă: primele patru strofe constituie rama nunții povestite. Aici are loc un dialog între nuntașul fruntaș  și menestrel. Menestrelul este rugat să cânte despre nunta nereușită dintre doi parteneri incompatibili: Riga Crypto și lapona Enigel. Invocația se repetă de trei ori, având caracter magic și inițiatic: provocându-se o rupere de lumea mundană și o pătrundere în universul povestit.

În debutul celei de-a doua părți sunt realizate portretele celor doi membri ai cuplului – tocmai antiteza dintre ei constituie intriga textului. Crypto: cel tăinuit, `”inimă ascunsă” sugerează apartenența la familia ciupercilor (criptogame) și postura de rege (rigă) al ființelor inferioare. Enigel: termen de origine nordică (în suedeză înseamnă înger) din latinescul angelus; lapona face referire la proveniența sa (Laponia). Singura asemănare dintre ei constă în poziția superioară față de ceilalți membri din regnul lor.

 

Des cercetat de pădureţi
În pat de râu şi-n humă unsă,
Împărăţea peste bureţi
Crai Crypto, inimă ascunsă,

La vecinic tron, de rouă parcă!
Dar printre ei bârfeau bureţii
De-o vrăjitoare mânătarcă,
De la fântâna tinereţii.

Şi răi ghioci şi toporaşi
Din gropi ieşeau să-l ocărască,
Sterp îl făceau şi nărăvaş,
Că nu voia să înflorească.

În ţări de gheaţă urgisită,
Pe-acelaşi timp trăia cu el,
Laponă mică, liniştită,
Cu piei, pre nume Enigel.

De la iernat, la păşunat,
În noul an, să-şi ducă renii,
Prin aer ud, tot mai la sud,
Ea poposi pe muşchiul crud
La Crypto, mirele poienii.

 

Cei doi membri nu își pot nega condiția, fapt pentru care, întâlnirea fizică, propriu-zisă, este imposibilă (cum nici în Luceafărul nu se puteau întâlni altfel decât în vis). Riga este cel care rostește de trei ori descântecul. Există, și aici, trei chemări-descântec: în prima dintre ele există aluzii cu rezonanțe magice: Crypto o îmbie cu dulceață și cu fragi – daruri din lumea vegetală, dar care capătă conotații erotice. Refuzul categoric al laponei: “Eu mă duc să culeg / Fragii fragezi mai la vale” îl determină pe Riga Crypto să facă o a doua chemare: “Enigel, Enigel / Scade noaptea, ies lumine, / Dacă pleci să culegi, / Începi, rogu-te, cu mine.”. Crypto este refuzat și de această dată: “-Te-aş culege, rigă blând… / Zorile încep să joace / Şi eşti umed şi plăpând: /Teamă mi-e, te frângi curând, /Lasă. – Aşteaptă de te coace.”. Lapona Enigel este conștientă de condiția inferioară a lui Crypto, fapt pentru care, îl refuză de fiecare dată: “umed și plăpând” / “te frângi curând”. Personajul feminin va respinge și a treia chemare “În somn fraged şi răcoare.”, afirmând că regnul vegetativ al lui Crypto nu îi este prielnic.

 

Pe trei covoare de răcoare
Lin adormi, torcând verdeaţă:
Când lângă sân, un rigă spân,
Cu eunucul lui bătrân,
Veni s-o-mbie, cu dulceaţă:

– Enigel, Enigel,
Ţi-am adus dulceaţă, iacă.
Uite fragi, ţie dragi,
Ia-i şi toarnă-i în puiacă.

– Rigă spân, de la sân,
Mulţumesc Dumitale.
Eu mă duc să culeg
Fragii fragezi, mai la vale.

-Enigel, Enigel,
Scade noaptea, ies lumine,
Dacă pleci să culegi,
Începi, rogu-te, cu mine.

-Te-aş culege, rigă blând…
Zorile încep să joace
Şi eşti umed şi plăpând:
Teamă mi-e, te frângi curând,
Lasă. – Aşteaptă de te coace.

-Să mă coc, Enigel,
Mult aş vrea, dar vezi, de soare,
Visuri sute, de măcel,
Mă despart. E roşu, mare,
Pete are fel de fel;
Lasă-l, uită-l, Enigel,
În somn fraged şi răcoare.

– Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,

Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept.

La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
Greu taler scump cu margini verzi
De aur, visu-i cercetează.

Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.

La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă…

Frumos vorbi şi subţirel
Lapona dreaptă, Enigel,
Dar timpul, vezi, nu adăsta,
Iar soarele acuma sta
Svârlit în sus, ca un inel.

 

Pentru a-și continua drumul către soare, lapona refuză orice fel de ofertă din partea rigăi. În textul barbian, soarele reprezintă cunoașterea absolută, spre care tinde omul. O asemenea formă de cunoaștere îi este imposibilă lui Riga Crypto, care “se frânge” imediat ce este expus. Riga se va transforma într-o ciupercă otrăvitoare, imediat ce va lua contact cu elementul solar, întrucât o asemenea ardere a etapelor este imposibilă. Pentru a înțelege mai bine aceste chei barbiene, trebuie să aruncăm o privire și peste Ritmuri pentru nunțile necesare: aici sunt înfățișate trei trepte ale inițierii, până la desăvârșirea totală spirituală – reprezentată de soare; există un cerc al lui Venus (care se descrie prin instincte animalice, carnale: specifice lui Riga Crypto), un cerc al lui Mercur (al intelectualului, al rațiunii: reprezentat aici prin lapona Enigel); doar lapona putea să se îndrepte spre al treilea cerc – Soarele. Trecerea de la primul cerc la cel de-al treilea a încălcat legile firii.

 

Dar soarele, aprins inel,
Se oglindi adânc în el;
De zece ori, fără sfială,
Se oglindi în pielea-i cheală.

Şi sucul dulce înăcreşte!
Ascunsa-i inimă plesneşte,
Spre zece vii peceţi de semn,
Venin şi roşu untdelemn
Mustesc din funduri de blestem;

Că-i greu mult soare să îndure
Ciupearcă crudă de pădure,
Că sufletul nu e fântână
Decât la om, fiară bătrână,
Iar la făptură mai firavă
Pahar e gândul, cu otravă,

Ca la nebunul rigă Crypto,
Ce focul inima i-a fript-o,
De a rămas să rătăcească
Cu altă faţă, mai crăiască:

Cu Laurul-Balaurul,
Să toarne-n lume aurul,
Să-l toace, gol la drum să iasă,
Cu măsălariţa-mireasă,
Să-i ţie de împărăteasă.

 

Putem identifica trei mituri fundamentale în acest text: mitul solar – al absolutului, al nunții și al oglinzii. Drumul spre sud al laponei are valențe inițiatice și reprezintă dorința geniului de a se apropia de absolut. Nuntirea este imposibilă între membri din regnuri diferite, fapt pentru care “măsălarița” îi va fi regină lui Riga Crypto, în cele din urmă.

 

În concluzie, prin poezia Riga Crypto și lapona Enigel, Ion Barbu înlocuiește ideea impusă de literatură: cum că dragostea este un miracol în sine. La Barbu, este expusă drama incompatibilității și legea nemiloasă a iubirii: cel puternic supraviețuiește, iar cel slab este sacrificat. Nicolae Manolescu observă:

Prapastia se deschide între Crypto, simbolul forțelor telurice, și Enigel, care se-nchina soarelui. Acest motiv al soarelui e central in poezia de cunoaștere a lui Barbu.

Cele trei etape ale cunoașterii trebuie parcurse succesiv (dacă este posibil); altminteri, forțele firii se vor dezlănțui și vor fi nemiloase. Iubirea cunoașterii este, de asemenea, o altă temă de interes în acest text: numai cel inițiat se poate expune în fața absolutului.

 

Rezolvă și testul de mai jos despre Riga Crypto și lapona Enigel. Mult succes!

Cum ți s-a părut testul despre Riga Crypto și lapona Enigel? Lasă-ne un feedback pe pagina noastră de Facebook!

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Follow pe Instagram instagram vox valachorum

Manualul digital Vox Valachorum: aici

 

Vezi și:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (lecție video)

 

„Riga Crypto și lapona Enigel” de Ion Barbu: particularități de construcție ale unui text poetic interbelic
Derulează în sus
error: Conținut protejat

Ne poți aprecia munca printr-un like pe Facebook. Dacă ai dat like paginii noastre, dă click pe butonul "X"