Forma de plural nu ne ridică prea mari dificultăți în cazul cuvântului expus, însă forma de genitiv-dativ poate fi o problemă. Dacă unii spun „ridichei”, alții rostesc „ridichii”. Pe cine să credem?
Ridiche este un cuvânt moștenit din latină, din radicula, un cuvânt din câmpul lexical al legumelor, mai extins al agriculturii care pătruns în limbă, menținându-se de-a lungul intervalelor seculare. E bine întâi de toate să urmărim explicația lexemului oferită de dicționare, iar mai apoi ne vom îndrepta atenția și înspre formele sale.
Dicționarul explicativ al limbii române (2009):
RIDICHE, ridichi, s. f. Plantă erbacee legumicolă din familia cruciferelor, cu frunze adânc crestate, cu rădăcina sferică sau conică, alungită, cărnoasă, umflată, comestibilă (Raphanus sativus); p. restr. rădăcina comestibilă a plantei. Ridiche sălbatică = buruiană anuală, dăunătoare plantelor de cultură, cu tulpina acoperită de peri, cu frunze ovale și cu flori albe, roșii, violete, rar gălbui (Raphanus raphanistrum). ◊ Expr. (Fam.) A freca (cuiva) ridichea = a) a bate tare (pe cineva); b) a critica, a certa aspru (pe cineva). – Lat. radicula.
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (2021):
ridiche s. f., art. ridichea, g.-d. art. ridichii; pl. ridichi
Răspunsul ne este confirmat câteva rânduri mai sus, forma articulată de genitiv-dativ rămâne ridichii, cea care dublează i-ul final. E de evitat pe cât posibil forma ridichei, o formă eronată.
Să ne menținem nu doar sănătatea fizică, ci și pe cea a limbii. 🙂
Prin urmare:
Corect: ridichii
Greșit: ridichei
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine: