Să punem în paralel două cuvinte, „mintal” și „mental”, alături de definițiile lor pentru a vedea care este diferența de sens. O singură literă poate modifica total înțelesul lor, așa că să avem grijă cum le utilizăm.
Din punct de vedere lexical, pereche de cuvinte se încadrează în categoria paronimelor. În timp ce „mintal” trimite cu gândul spre „minte” și spre ceea ce înseamnă aceasta, „mental” face apel la mentalitate. Iată sensurile lor explicite extrase din Dicționarul Explicativ al Limbii Române din 2009.
MINTÁL, -Ă, mintali, -e, adj. 1. Care aparține minții, privitor la minte; care se produce, se petrece în minte. ◊ Alienație mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 2. Care se produce, se petrece în minte. – Din
fr. mental, lat. mentalis (după minte).
MENTÁL, -Ă, mentali, -e, adj., s. n. Care se referă la mentalitate, privitor la mentalitate. ◊ (Substantivat) Mentalul colectiv. – Din fr. mental.
Să nu confundăm, așadar, mintalul cu menatalul. Chiar dacă au aceeiași provenință franceză, ele nu sunt încadrabile în orice context. De pildă, o reprezentare mintală presupune un exercițiu de imaginție, iar mentalul face referire la modul de gândire al unui individ sau chiar al unui popor.
Rezolvă calculele mintal (din minte).
Omenirea a evoluat mental.
Prin urmare,
Corect: mintal, mental (în funcție de context)
Link către canalul nostru de YouTube:
Dacă ți-a plăcut articolul nostru, îl poți distribui pe paginile tale de socializare; ne-ar ajuta mult! De asemenea, îți amintim că găsești pe site-ul nostru numeroase articole utile! Te-ar putea interesa și altele. Ai mai jos câteva: