Didascaliile reprezintă ceea ce numim mai explicit – indicații scenice. Acestea apar în genul dramatic sub forma unor îndrumări specificate de scriitor pentru interpretarea scenică a piesei, dar totodată ajută și la reprezentarea personajelor și a evenimentelor.

Indicațiile scenice sunt notațiile suplimentare ale dramaturgului care oferă informații, detalii care nu sunt surprise în replicile personajelor, precum: elemente de gestică, mimică, limbaj, tonul vocii, intonație, vestimentație, elemente de decor, detalii ale acțiunii (timp și spațiu). Ele au drept rol introducerea cititorului în atmosfera specifică a piesei și în caracterizarea personajelor.

Didascaliile se pot clasifica în:

  • didascalii interne – referitoare la indicații paratextuale (titluri cu sens și semnificații), indicații generice (specia dramatică în care se încadrează piesa: comedie, dramă, tragedie), indicațiile referitoare la personajele dramatice (lista numelor așezate la începutul piesei care are și rolul unei scurte caracterizări) și impărțirea textulu în acte și scene.
  • didascalii externe – reprezintă o parte integrantă a acțiunii scenice; ele se pot plasa la începutul, în interiorul sau la sfârșitul unei replici, numite fiind și indicații comportamentale, de mimică, de redare a sentimentelor, a punctului de vedere al scriitorului.

Am extras câteva fragmente/replici din comedia O scrisoare pirdută a lui Ion Luca Caragiale pentru a prezenta didascaliile într-un text dramatic.

ȘTEFAN TIPĂTESCU, prefectul județului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului școlar, Comițiului agricol și al altor comitete și comiții…

Specific genului dramatic este clasificarea în acte și scene; se prezintă sugestii legate de decor.

ACTUL I

(O anticameră bine mobilată. Ușă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o ușă, la stânga altă ușă, în planul din față. În stânga, planul întâi, canapea și un fotoliu)

Scena I

TIPĂTESCU, puțin agitat, se plimbă cu „Răcnetul Carpaților” în mână; e în haine de odaie; PRISTANDA în picioare, mai spre ușă, stă rezemat în sabie.

Se observă că sunt puse în evidență indicațiile comportamentale: pufnind, sughite, îl împinge spre dreapta etc..

CETĂȚEANUL (pufnind) : Conul Zaharia?… nu mai spune (sughite) că amețesc…

TIPĂTESCU (lui Pristanda, arătând pe Cetățeanul turmentat) : Ia-l pe nenorocitul ăsta, și…

ZOE: Și dă-i drumul prin dos, pe scara a mică.

PRISTANDA (ridicând pe Cetățeanul turmentat) : ‘Aide, cetățene! (îl împinge spre dreapta)

CETĂȚEANUL: Nu mă-mpinge (sughite) că amețesc.

PRISTANDA (același joc) : ‘Aide !

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Genul dramatic

Please Login to Comment.