Când punem virgulă? Rolul virgulei

Virgula

Știm că sunt multe cazurile în care se utilizează virgula în limba română și nu puține în care nu este așezată la locul potrivit. Așa că, să trecem la treabă. Când punem virgulă?

Virgula este semnul de punctuație care delimitează grafic propoziții în cadrul unei fraze sau unele părți de propoziție. Uneori este folosită și ca semn de ortografie, putând fi înocuită cu cratima, cum ar fi în următoarele situații:

  • între interjecții identice: mac, mac;
  • în interiorul unei locuțiuni adverbiale simetrice: de voie, de nevoie;
  • între cuvinte care se repetă: poate, poate;

Ea marchează o pauză de respirație în citire/vorbire. Pentru a delimita mai bine toate cazurile vom merge pe clasificarea: virgula în propoziție și virgula în frază.

I. Virgula în propoziție separă:

  • un substantiv/pronume în vocativ, indiferent de locul lor în propoziție: Ce faci, băiete? Vino, tu!
  • două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel aflate în raport de coordonare prin juxtapunere (subiecte multiple, nume predicative multiple, atribute multiple complemente multiple): Copila este plăpândă, blajină, timidă.; Munții, dealurile, câmpiile sunt forme de relief.
  • un cuvânt/construcție incidentă (cu părere de rău, la drept vorbind, din păcate, din fericire, desigur, mai ales, la urma urmei, într-un cuvânt, fără doar și poate, într-adevăr, prin urmare, totuși, în plus, după cum știm, spre nedumerirea mea, în general, apropo, evident): A călătorit la Paris, desigur, cu avionul.
  • părți de vorbire de același fel aflate în raport de coordonare adversativă (dar, iar, însă, ci) , conclusivă (deci, aşadar) şi uneori, copulativă (şi, nici) sau disjunctivă (sau, ori, fie), când se repetă conjuncţia: E inteligentă, dar leneșă.
  • o apoziție simplă sau dezvoltată: Popescu, directorul, a întârziat la ședință. Popescu, directorul școlii, a întârziat la ședință.
  • atributele izolate: Maria, perseverentă și harnică, va câștiga concursul.
  • gerunziile și participiile așezate la începutul propoziției: Dorimind, a uitat de întâlnire.
  • adverbe de afirmație sau negație echivalate cu o propoziție: Ai citit cartea? Da, am citit-o.; Nu, nu am citit-o.
  • complementele circumnatanțiale așezate între verbul copulativ și nume predicativ: Prietenul meu este, fără a se lăuda, cel mai inteligent.
  • o interjecție fără funcție sintactică: O, ce mare ai crescut!
  • înaintea unei conjucții concluzive (așadar, așa că, prin urmare): Așadar, propunerea rămâne valabilă.
  • elementele unei adrese și elementele unei date: Duminică, 23 martie, 2016.

Atenție! Când intejecția este urmată de un vocativ sau imperativ, virgula se pune după acestea: Măi băiete, fii cuminte. Ia pleacă, nu vreau să te văd!

II. Virgula în frază izolează:

  • două sau mai mult de două propoziții în raport de coordonare, care nu se conectează prin conjuncțiile și sau ori: E bine să muncești, să călătorești, să te relaxezi.
  • propoziția atributivă explicativă, intercalată în regentă sau izolată: Bătrânul, care plimbase cățelul, ți-a strigat numele.
  • toate propozițiile subordonate așezate în fața regentei (execepție face propoziția subiectivă; aceasta se poate separa prin virgulă de regentă, dacă este anticipată sau reluată printr-un pronume cu valoare neutră: „Dacă mai vine, asta nu se știe”).
  • propozițiția cauzală, concesivă, condițională de regentă, iar propoziția consecutivă nu este despărțită prin virgulă de regentă când e introdusă prin conjuncțiile de, : Deși plânge, o ceartă în continuare.
  • trecerea de la vorbirea directă la cea indirectă și invers; „Ce mai faci, a spus ea?”

 

Situații în care nu se adaugă virgula

  • între subiect și predicat;
  • între verb și complementul direct/indirect;
  • între subsantiv și atribut (excepție face apoziția);
  • între verbul copulativ și numele predicativ (excepție atunci când între acestea se intercalează o construcție incidentă sau un complement circumstanțial);
  • conjuncțiile deci, însă, totuși în interiorul propozițiilor;
  • între propozițiile *subiectictivă, *predicativă, completivă directă și atributivă (determinativă) așezate după regentă.

Virgula

 

Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi! 

              

Încearcă și cursurile noastre! 

Alte sugestii pentru tine:

Testul de antrenament nr.12: Evaluarea Naționala 06.05.2023

Simulare 2023 Vox Valachorum (4 februarie 2023)

Testul de antrenament nr.11: Evaluarea Naționala 27.04.2023

Testul de antrenament nr.14: Evaluarea Naționala 1.06.2023

Tipuri de sufix (din punct de vedere semantic și morfologic)

 

Când punem virgulă? Rolul virgulei

Please Login to Comment.

Derulează în sus
error: Conținut protejat