Ei „vreau” sau ei „vor”? Ce greșeală facem adesea în exprimare?

„Vreau” sau „vor”?

 

 

Despre verbul „a vrea” vom discuta astăzi și despre conjugarea corectă a acestui verb la indicativ, prezent, respectiv la conjunctiv, prezent. Se fac numeroase greșeli când vine vorba despre „a vrea”, majoritatea pornind mai ales pe direcția hibridului „vroiam”. Vom discuta astăzi despre conjugarea la indicativ, prezent și la conjunctiv, prezent, unde mai apare o dilemă. Cum vom spune corect: „ei vreau” sau „ei vor”?

Cu toate că mai auzim exprimări de tipul: „Ei vreau să participe la acele cursuri.”, trebuie să reținemă că forma corectă pentru persoana a III-a, plural este „vor” (de aici și auxiliarul utilizat pentru obținerea viitorului standard). Vom spune, prin urmare, „Ei vor să participe la acele cursuri.”. Iată cum arată paradigma verbului, așa cum apare ea notată în Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2021):

 

 

vrea¹ (a ~) vb. aux. pentru viit., prezumtiv; 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor (Voi merge. Voi fi mergând. Voi fi mers.)

 

 

 

 

Confuzia: „vor” – „vreau” se poate să fi apărut din multiple motive. Analogia persoanei I, singular cu persoana a III-a plural este una dintre cauzele acestei „născociri”. La verbul „a fi”, spre exemplu, cele două sunt omonime gramaticale. Alte exemple în aceeași direcție sunt și verbele „a putea”, „a bea”, „a da”, „a lua”. Exemplele alese nu sunt întâmplătoare, întrucât se înscriu pe lista verbelor neregulate ale limbii române, alături de „a vrea”. Desigur că există multe alte verbe unde persoana I, singular este identică sau similară cu persoana a III-a, plural.  Cu toate acestea, verbul mai sus prezentat nu respectă același traseu, având forme diferite pentru indicativ, prezent.

Forma „vreau” figurează în DEX, întrucât a fost utilizată astfel în trecut. Cu toate acestea, conform DOOM2 / DOOM3, aceasta nu mai este considerată o variantă pentru „vor”.

 

 

Haideți să vedem și o conjugare a verbului „a vrea” la indicativ, prezent:

 

eu vreau

tu vrei

el / ea vrea

noi vrem

voi vreți

ei / ele vor

 

la conjunctiv, prezent:

 

eu să vreau

tu să vrei

el / ea să vrea

noi să vrem

voi să vreți

ei / ele să vrea

 

*În cazul conjunctivului, observăm că există o identitate între cele două. Fiind vorba despre un verb neregulat, acesta face excepție de la regulă, nerespectând alternanța vocalică e-ă dintre indicativ, prezent și conjunctiv, prezent.

 

Prin urmare,

Corect: ei / ele vor

Greșit: ei / ele vreau