„Doar” sau „decât”? Cum le folosim corect?

Există două adverbe foarte des confundate în exprimarea de zi cu zi. Este vorba despre „doar” și „decât”. Care este regula generală pentru utilizarea lor corectă?

Atunci când avem de-a face cu o construcție negativă este corect să folosim adverbul restrictiv „decât”. După cum îi spune și numele acesta evidențiază anumite restricții. Spre exemplu: Nu conduce decât pe timpul zilei. Observăm că verbul nu conduce este unul negativ.

În schimb, dacă discutăm pe baza aceluiași exemplu, dar într-o structură pozitivă de data aceasta, propoziția va suna în felul următor: Conduce decât pe timpul zilei. Sper că v-ați dat seama că s-a transformat într-un contraexemplu, întrucât propoziția prezintă un „dezacord”, o greșeală foarte evidentă. Așa că în situațiile în care verbul își păstrează forma afirmativă, vom folosi „doar”. Acesta este sinonim cu „numai”, iar pentru a ne asigura îl putem substitui în diverse contexte. Vom spune: Conduce doar pe timpul zilei.

Aceeași regulă se respectă și în cazul în care aceste adverbe au sarcină modal-cantitativă.

Călătorește cu metroul doar de doi ani. (afirmativ)

Nu călătorește cu metroul decât doi ani.(negativ)

Prin definiție,

DOÁR adv. 1. (Exprimă ideea unei delimitări sau restricții) Numai. Stai doar o clipă! ◊ Expr. Doar că nu… = aproape că…, puțin a lipsit să nu… 2. Vezi bine, cum se știe; desigur. Doar nu m-ai căutat! 3. Poate; probabil. Va reuși doar până la urmă! ◊ Expr. Fără doar și poate = fără nici o îndoială; neapărat. ♦ În speranța că… L-a întrebat, doar va afla ce să facă. ◊ Expr. Într-o doară = la noroc, la întâmplare, pe nimerite. 4. (Reg., la începutul unei propoziții interogative) Oare? [Var.: doáră adv.] – Lat. de-hora.

DECẤT adv., conj.I.Adv.1. (Comparativ de inegalitate) 2. (Restrictiv, în construcții negative) Numai. ◊ Expr.N-am (sau n-ai etc.) decât să… = a) singurul lucru care îmi (sau îți etc.) rămâne de făcut…; b) sunt (sau ești etc.) liber să…, dacă vreau (sau vrei etc.) să… N-ai (sau n-are) decât! = poți (sau poate) s-o faci (sau s-o facă), puțin îmi pasă! II.Conj.1. (Introduce o propoziție circumstanțială comparativă de inegalitate) 2. (Introduce o propoziție circumstanțială de excepție) 3. (Introduce o propoziție circumstanțială opozițională cu nuanță comparativă) În loc să… 4. (Pop.; adversativ) Însă, dar, numai că. – De⁴ + cât.

Dicționarul Ortografic Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (2021)

doar (numai) (în construcții pozitive și negative) adv. ((Nu) are ~ douăzeci de ani.)

+decât¹ (ca; comparativ cu; cu excepția; în afară de) prep. (Cântă mai bine ~ mine. N-au publicat pe altcineva ~ pe el.)

decât² (ca, față de) adv. (Azi e mai cald ~ ieri. Spectacolul i-a plăcut mai mult ei ~ lui.)

decât³ (față de cât) conjcț. (Mai mult stă ~ muncește.)

decât⁴ (numai în construcții negative) adv. (Nu intervine ~ pentru tine. N-au venit ~ doi. (= în construcții pozitive) Intervine

O excepție ar fi aceea că în situațiile gramaticale cu subînțeles negativ, în care intervine comparația, se folosește „decât”, care are sensul de „în loc să”.

Exemplu: Decât să conduc, mai bine merg pe jos. Cu alte cuvinte, echivalarea lui ar suna astfel: Nu vreau să conduc (în loc să), prefer să merg pe jos.

 

În concluzie:

Corect: decât (într-o construcție negativă)

             doar (într-o construcție pozitivă)