Cu toții facem analogii atunci când este nevoie să comparăm două obiecte, dar haideți să ne oprim astăzi asupra cuvântului de gen feminin care desemnează această corespondență. Voi cum o numiți? Analogă sau analoagă?
Dacă ne referim puțin la etimologia lui, termenul este regăsit în limba latină sub forma analogus. Aducem în prim-plan un adjectiv neologic care cunoaște alternanța lui o și a grupului de litere oa în interiorul cuvintelor. Mai jos aveți definiția din Dicționarul Explicativ al Limbii Române conform căreia stabilim semnificația lui.
ANALÓG2, -OÁGĂ, analogi, -oage, adj. Care prezintă o analogie; asemănător; corespondent. [Adj. f. și: analógă.] – Din fr. analogue, lat. analogus.
Probabil că veți rămâne uimiți să aflați că este corect să scriem și să citim analogă sau analoagă. Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române în cea mai nouă variantă ne ține la curent cu normele actualizate.
analóg1 adj. m., pl. analógi; f. analoágă / analógă, pl., analoáge / analóge
Același fenomen de acceptare a ambelor forme se întâmplă și în cazul unui cuvânt asemănător din punct de vedere structural. Este vorba de omologă, respectiv omoloagă. Ele vor fi despărțite în silabe astfel: a-na-loa-gă, a-na-lo-gă, o-mo-loa-gă, o-mo-lo-gă.
Substantivul masculin la numărul singular, analog, este omonim cu termenul care are semnificația obiectului de mobilier care ajută la oficierea slujbelor în Biserica ortodoxă.
Astfel, puetm a spune Este o problemă analogă/analoagă celei rezolvate.
În concluzie,
Corect: analogă, analoagă
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: