Aducem în vedere și un cuvânt mai puțin utilizat în vorbirea de zi cu zi, specific fiind el, mai degrabă sferei religioase. Cu toate acestea, aș dori să ne îndreptăm puțin atenția spre grafierea lui. Să fie „prorocie” sau „proorocie”?
Sensul pe care îl atribuim termenului este profeție, previziune, prezicere. În Dicționarul Explicativ al Limbii Române din 2009 se expune modul său de formare, prin derivare, de la cuvântul de bază „proroci” și sufixul -ie.
PROROCÍE, prorocii, s. f. (Rar) Prorocire. [Var.: proorocíe s. f.] – Proroci + suf. -ie.
Se consideră un cuvânt învechit în dicționarele morfologice, întrucât uzul său a devenit precar. Tot aici găsim și răspunsul interogației noastre. Important de reținut este că termenul se scrie mereu cu un singur o. Forma de plural a substantivului feminin este prorocii.
prorocíe (înv.) s. f., art. prorocía, g.-d. art. prorocíei; pl. prorocíi, art. prorocíile
Tot de acest substantiv se leagă și verbul „a proroci”, care nu dublează nici el litera o.
Prin urmare,
Corect: prorocire
Greșit: proorocire
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: