În cadrul acestui articol, vom posta baremul pentru testul de antrenament numărul 14 pentru Evaluarea Națională publicat în data de 1 iunie 2023 [marca Vox Valachorum]. Testul de antrenament este conceput de pagina Vox Valachorum și are rolul de a servi drept material auxiliar elevilor de clasa a VIII-a. Prezentul test a fost conceput în conformitate cu programa pentru examen, urmărind să vină în ajutorul elevilor și al profesorilor de limba și literatura română. Obiectivul nostru este de a posta săptămânal astfel de materiale pentru a putea oferi suport urmăritorilor noștri.
Orice observație sau completare poate fi făcută utilizând mijloacele media de contact [Facebook, Instagram, YouTube, e-mail etc.]. Apreciem feedbackul dumneavoastră și doar cu ajutorul acestuia putem progresa! Testul poate fi descărcat în format pdf. și listat ulterior pentru a fi lucrat acasă sau la clasă.
Descarcă:
Test-de antrenament nr.14
Descarcă:
Barem-test-14-vox-valachorum
Sperăm ca materialele noastre să vă fie de un real folos și să vă ajute în pregătirea pentru examene. Pe site-ul nostru găsiți multe alte materiale utile, precum: articole care acoperă diverse aspecte teoretice utile pentru Evaluare și Bacalaureat, teste grilă menite să te ajute în aprofundarea materiei, materiale video cu lecții explicative, teste de antrenament eliberate de Ministerul Educației și, de asemenea, rezolvări propuse pentru acestea, informații ve vizează sistemul educațional românesc, știri din sfera educației etc..
Texte suport folosite:
Textul 1
Iată în ce împrejurări fusese expediată aceasta telegramă privind pe numitul Phileas Fogg.
Miercuri, 9 octombrie, se aştepta să sosească la Suez, la ora unsprezece dimineaţă, pachebotul Mongolia, al Companiei Peninsulare şi Orientale, vapor de fier, cu elice şi spardek, cu un deplasament de două mii opt sute de tone şi având o forţă nominală de cinci sute de cai. Mongolia făcea cursă regulată între Brindisi şi Bombay, prin canalul Suez. Era unul din cele mai rapide vase ale Companiei şi depăşise totdeauna viteza regulamentară, adică zece mile pe oră între Brindisi şi Suez, şi nouă mile cincizeci şi trei de sutimi între Suez şi Bombay.
Vremea era destul de frumoasă, însă cam rece din cauza vântului de est. Deasupra oraşului se profilau câteva minarete, sub razele palide ale soarelui. Către sud, un dig lung de două mii de metri se întindea ca un braţ asupra radei Suezului. Pe valurile Mării Roşii se legănau mai multe vase de pescuit sau de cabotaj, dintre care unele păstrau în liniile lor silueta elegantă a galerei antice.Tot făcându-şi loc prin această mulţime de oameni, Fix, din obişnuinţă profesională, cercetă chipurile trecătorilor cu câte o scurtă ochiadă.
Era ora zece şi jumătate.
— Dar nu mai vine odată vaporul acela? strigă agentul, auzind bătaia orologiului din port.
— Trebuie să fie aproape, răspunse consulul.
— Cât timp o să stea la Suez?
— Patru ore; atât cât să încarce cărbuni. De la Suez la Aden, la capătul celălalt al Marii Roşii, sunt o mie trei sute zece mile, şi trebuie să-şi. facă provizii de combustibil.
— Şi de la Suez merge direct la Bombay?
— Direct, fără oprire.
Fluiere răsunătoare vestiră sosirea vaporului. Gloată de hamali şi de felahi se năpusti spre chei, într-o îmbulzeală destul de neliniştitoare pentru membrele şi veşmintele călătorilor aflaţi în port. Vreo zece bărci se desprinseră de la mal şi se repeziră în întâmpinarea Mongoliei.
Pe bord erau destul de mulţi călători. Unii rămăseseră pe punte, ca să admire priveliştea pitorească a oraşului, însă cea mai mare parte coborâră în bărcile care trăseseră la bordul Mongoliei.
Fix lua instinctiv paşaportul, citi dintr-o privire semnalmentele înscrise în el, şi nu putu să-şi împiedice o tresărire. Hârtia începu să-i tremure în mână; semnalmentele înscrise în paşaport erau identice cu cele primite de la directorul poliţiei metropolitane. — Nu-i paşaportul dumitale? îl întrebă pe călător.
— Nu, răspunse acesta, e al stăpânului meu.
— Şi el unde e?
— A rămas pe bord.
— Păi trebuie să se prezinte personal la biroul consulatului, pentru a i se stabili identitatea, îi explică agentul.
— Oare e nevoie de aşa ceva? — Neapărat!
— Şi unde e biroul ăsta?
— Colo, în colţul pieţii, răspunse inspectorul, arătând cu mâna o casa aflată la vreo două sute de paşi.
— Atunci mă duc să-i spun stăpânului meu, deşi n-o să-i placă deloc să se deranjeze!
Acestea zise, călătorul îl salută pe Fix şi se întoarse pe bord.
Jules Verne, Ocolul Pământului în 80 de zile
Textul 2
De mult voiam să văd Maramureșul, dar nu știam nici când, nici cum aș fi ajuns în ținutul acela, cunoscut doar din cărți, povești și cântece.
Prima intenție mi se născuse în preajma Paștelui din 2020, doar că pandemia a înghițit biletele de cazare și mi-a pus visul sub cheie. Însă, numai pentru un timp, căci, în august, am pornit la drum. M-am întâlnit în Piața Constituției cu grupul de turiști, plecând pe ruta București-Brașov-Sighișoara-Târgu Mureș-Reghin-Borșa. Un total de 550 de km, de-a lungul cărora am străbătut țara. Dintr-un colț în altul.
Călătoria a fost relaxantă, plăcută, cu mici pauze. Am ajuns seara, târziu, la Borșa, unde ne-am și cazat la hotelul de la poalele pârtiei de schi.
Ziua întâi s-a scurs linștită. Drumul, aerul, priveliștea, ospitalitatea și căldura oamenilor, într-un final, i-au lăsat lui Moș Ene calea liberă. Astfel, m-am îndreptat și eu spre somn, cu sufletul îmbrăcat în splendoare.
A doua zi, am luat drumul Mocăniței, imaginându-mi-o ca pe un tren din povești, ieșit iarna dintre stânci întocmai unei zâne albe. Mocănița din Valea Vaserului merge de la Vișeul de Sus, prin munți, până la stația Coman, o arie protejata de lege, care aparține parcului natural Munții Maramureșului. Clasată drept cale ferată forestieră, este folosită, însă, și pentru turiști.
Mocănița își urmează traseul, însoțită de râul Vaser. La un moment dat, o turmă de vreo sută de mioare ne-a tăiat calea, stârnind șuieratul trenului și bucuria turiștilor cu grijile uitate departe. Înaintea turmei, semeț, un ciobănesc carpatin deschidea drumul oițelor care-l urmau cuminți.
În fața tabloului pastoral, se părea că toți deveniserăm niște copii, într-o poveste-n care natura și tradiția se jucau cu ochii noștri. Zăngănindu-și clopoțeii, oițele își croiau drumul pe lângă trenul care se oprise, așteptându-le să treacă.
Aerul, priveliștea, poveștile locului, muntele, cântecul, toate dădeau sufletului elan. Am lăsat muza să danseze liniștită. Mocanița ne chema. Autocarul ne voia înapoi la Borșa. Ne-am întâlnit din nou cu mioarele; de data asta, pășteau cuminți, iar ciobanul, zâmbindu-ne, ne-a urat drum bun…
Nicoleta Cristea, Cinci zile în Transilvania – amintiri de călător (1), în revista „Timpul”, 21 februarie 2022
Descarcă materialele .pdf „Testul de antrenament” și „Baremul pentru testul de antrenament” de mai sus pentru a vedea cerințele complete! Mult succes!
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Perfect simplu sau mai-mult-ca-perfect? Alege forma corectă!
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?
„A digera” sau „a degera”? Care este forma corectă?
Simulare 2023 Vox Valachorum (4 februarie 2023)
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă profilul cultural al unui dascăl contribuie sau nu la formarea personalității unui adolescent
Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă recunoașterea publică a calităților individuale este sau nu importantă