Să vorbim și despre verbul „a bănui”! Conjugarea sa la indicativ și conjunctiv, prezent ridică adesea probleme. De ce? Pentru că oscliăm între forma „bănui” și „bănuiesc” (desigur, vorbim despre persoana I, singular). Haideți să vedem care sunt formele corect conjugate ale acestui verb:
Forma de persoana I, singular „bănuiesc” ne este indicată de Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2021):
bănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănuiésc, imperf. 3 sg. bănuiá; conj. prez. 3 să bănuiáscă
Prin urmare, conjugarea la indicativ prezent (și conjunctiv, cu excepția persoanei a III-a și, desigur, a constantei conjuncții „să”) este:
eu (să) bănuiesc
tu (să) bănuiești
el / ea bănuiește (să *bănuiască)
noi (să) bănuim
voi (să) bănuiți
ei / ele bănuiesc (să *bănuiască)
În concluzie, formele: „eu bănui”, „tu bănui”, „el bănuie” nu sunt literare și nu sunt conforme cu norma. Nu este indicată utilizarea lor în comunicarea scrisă sau orală. Această formă sincopată „bănui” a apărut, probabil, pentru a facilita rostirea cuvântului (cum este și cazul lui „lucru” și „lucrez”).
Să vedem și o definiție a termenului, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române:
BĂNUÍ, bănuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A presupune; a presimți; a întrevedea o anumită situație, o anumită soluție etc. 2. Tranz. A considera pe cineva drept autor al unei fapte (rele); a suspecta. 3. Intranz. (Reg.) A se supăra pe cineva; a-i face mustrări. 4. Intranz. (Reg.) A regreta, a se căi. – Din magh. bánni.
Prin urmare:
Corect: bănuiesc
Greșit: bănui
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Derivarea: definiție, clasificări, dificultăți + fișă de lucru PDF
Construcțiile morfosintactice: cerință la Evaluarea Națională
Testele de antrenament pentru Evaluarea Națională (2022 – 2025)
„Colți” sau „colțuri”? Cum este corect?
„Aș fii” sau „aș fi”? Cum e corect?
„Veni” sau „venii”? Care e forma corectă?