Vorbim astăzi despre un element foarte important al unei competiții sportive: o persoană responsabilă să se asigure că regulile sunt respectate, astfel încât rezutatul să fie corect și obiectiv. Cum este corect: „arbitru” sau „albitru”? Întrucât ambele forme circulă în comunicarea de zi cu zi, vom veni cu varianta corectă, așa cum spun lucrările de specialitate!
Conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2021), singura formă corectă este „arbitru”, cu „r”. Forma cu „l” nu este consemnată, prin urmare, utilizarea sa este improprie pentru limba standard.
arbítru (-bi-tru) s. m., art. arbítrul; pl. arbítri, art. arbítrii
Forma „albitru” s-a dezvoltat în timp, probabil, din cauza unui confort în pronunție: este mai ușor de pronunțat gruparea „l – b” (cf. alb, albastru, albatros, albină, bulb, tolbă, etc..) decât „r – b” – poziția apexului în pronunție încurajează ca după o laterală lichidă („l”) să urmeze o bilabială („b”, „p”). Gruparea „r – b” este mai degrabă specifică neologismelor, nefiind atât de „naturală” (erbicid, erbacee, urbe) cu câteva excepții, desigur (orb, ciorbă, sorb, cărbune etc..). Probabil o astfel de analogie a condus înspre forma „albitru” (formă eronată, din toate punctele de vedere).
Haideți să vedem și o definiție a termenului, extrasă din Dicționarului Explicativ al Limbii Române:
ARBÍTRU, arbitri, s. m. 1. Persoană, organizație, instanță aleasă sau desemnată pentru cercetarea și rezolvarea unui litigiu. 2. Persoană însărcinată să conducă desfășurarea unei competiții sportive. – Din fr. arbitre.
O definiție mai amplă ne este oferită de Micul Dicționar Academic (ediția din 2010):
arbítru1 sm [At: PRAV. (1814), 14/15 / Pl: ~ri / E: fr arbitre, lat arbiter] 1 Judecător ales de părțile împricinate pentru a rezolva un litigiu Si: (înv) eretocrit. 2 Instanță aleasă pentru a rezolva un litigiu. 3 Expert numit de tribunal și însărcinat să-și dea părerea într-o afacere. 4 (Îs) ~ de stat Arbitru (2) care judecă litigiile patrimoniale dintre organele și instituțiile de stat, dintre organizațiile și întreprinderile economice ale statului. 5 Judecător suprem și stăpân absolut. 6 Persoană care impune o modă. 7 (Spt) Persoană care conduce desfășurarea unei competiții sportive.
Dacă tot discutăm acest substantiv, să nu uităm nici de conceptul de „liber-arbitru”! Acesta se scrie întotdeauna cu cratimă, conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2021). Atenție! Acest substantiv este de gen neutru!
!líber-arbítru (-bi-tru) s. n., art. líberul-arbítru (dar: liberul său arbitru)
Acest substantiv se referă la capacitatea omului de a acționa conform propriei voințe (concept dezvoltat în sfera filosofiei idealiste) (după fr. libre arbitre)
Prin urmare,
Corect: arbitru
Greșit: albitru
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?
„Întradevăr” sau „într-adevăr”? Care este varianta corectă?
„Șchioapătă” sau „șchiopătează”? Cum conjugăm corect?
„Germene” sau „germen”? Care este forma corectă?
„Mi-ar place” sau „mi-ar plăcea”? Cum ne exprimăm corect?
„Findcă” sau „fiindcă”? Cum este corect în limba română?
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Atribut sau apoziție (test grilă de 30 de întrebări)