Nu „urmărește” mereu întrebarea: „Cum e corect?”. Astăzi vorbim despre un alt verb care ridică, din când în când, semne de întrebare cu privire la grafierea corectă: „ar urmări” sau „ar urmării”. Acel „i” final se aude mai pronunțat, mai puternic, fapt pentru care ne întrebăm dacă nu cumva e dublat.
Fiind vorba despre modul condițional-optatitv, pornim de la premiza că întotdeauna se va respecta regula de formare. Timpul prezent al acestui mod verbale se va forma cu ajutorul auxiliarului „a avea” cu formele sale: aș, ai, ar, am, ați, ar + forma de infinitiv (adică de dicționar) a oricărui verb de conjugat.
Cum trebuie să procedăm, deci? Mergem la DOOM3, verificăm forma standard a verbului și nu facem decât să îi adăugăm în față auxiliarului. Conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române:
urmări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urmăresc, 3 sg. urmărește, imperf. 1 urmăream; conj. prez. 1 sg. să urmăresc, 3 să urmărească
Observăm că verbul nostru are un singur „i” final. Sunt, de fapt, puține verbele care să aibă doi „i” aici (de exemplu: „a prii”, „a se sfii”, „a înmii”). Să vedem, prin urmare, cum arată verbul nostru conjugat la modul condițional-optativ, timpul prezent:
(eu) aș urmări
(tu) ai urmări
(el) / (ea) ar urmări
(noi) am urmări
(voi) ați urmări
(ei) / (ele) ar urmări
Să vedem acum și o definiție a verbului nostru, așa cum reiese ea din Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la… – Urmă + suf. -ări.
Prin urmare,
Corect: ar urmări
Greșit: ar urmării
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?
„Întradevăr” sau „într-adevăr”? Care este varianta corectă?
„Șchioapătă” sau „șchiopătează”? Cum conjugăm corect?
„Germene” sau „germen”? Care este forma corectă?
„Mi-ar place” sau „mi-ar plăcea”? Cum ne exprimăm corect?
„Findcă” sau „fiindcă”? Cum este corect în limba română?
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Atribut sau apoziție (test grilă de 30 de întrebări)