Să vedem când ar trebui să notăm punctele de suspensie în texte și cu ce scop. Ele nu se rezumă doar la contopirea unui fragment din text, ci situațiile sunt mai multe decât v-ați fi așteptat.
Punctele de suspensie (…), numite și puncte-puncte, reprezintă semnul de punctuație care presupune înlănțuirea a trei puncte pe plan orizontal. Ele au diverse roluri, de la fragmentarea unui text, până la efecte stilistice care pot fi reproduse cu ajutorul acestora, în special în poezii.
Iată situațiile în care se utilizează punctele de supensie:
- pentru întreruperea vorbirii: Într-o zi […] zăresc un străin cu scurtuc de Nankin și cu picioarele goale […] Figura lui nu-mi părea necunoscută […] o privesc cu luare-aminte […] Ce să văd? […] Porojan! […] Cine poate spune bucuria mea! […] Tovarășul meu de copilărie trăiește! […] iată-l […] iată-l plângând și sărutându-mi mâinile […] Nu știam ce să-i dau ca să-i fac mulțămire…;
- după propoziții exclamative sau interogative: Am înțeles… Nu ți-am spus eu! […] ghicisem;
- între propoziții coordonate: Se mișcă fata […] clipește din ochi […] își ridică mâna la frunte […] își dă frumos părul într-o parte […] zâmbește […] se scoală…
- pentru a marca un discurs incoerent: Nu ştiu ce să spun… cred că are dreptate…poate că… sau nu…, dar, totuşi…
- pentru a evidenția intenția eului liric de a reflecta asupra temei textului: Sâmburele crud al morţii e-n viaţă… Şi-n mărire/ Afli germenii căderei.
Mare atenție! Semnele de punctuație nu sunt responsabile de a delimita sfârșitului unei propoziții sau fraze, ele se adaugă în funcție de sens acolo unde consideră cel care scrie.
Atunci când rolul lor este unul stilistic, întrucât punctele de suspensie pot marca sentimente, stări atitudini, pot să apară însoțite de semnul întrebării sau de semnul exclamării. De pildă, te-am așteptat atât de mult…?!
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și: