De departe, aceasta este una dintre cele mai „populare” probleme ale limbii române contemporane. A alege între „vroiam” sau „voiam” (desigur, cu toate persoanele sale „vroiai”, „vroia, „vroiam”, „vroiați”, „vroiau”/ „voiai”, „voia”, „voiam”, „voiați”, „voiau” a devenit o reală provocare pentru vorbitorii limbii noastre.

Să explicăm puțin contextul ca să clarificăm câteva aspecte. Avem de a face cu indicativul imperfect al verbului. Și acum… care verb? „A VREA” sau „A VOI”?

Formele corecte ale lui „a vrea” la indicativ imperfect sună/arată cam așa: „vream” , „vreai” ș.a.m.d., în vreme ce formele lui „a voi” sunt: „voiam”, „voiai”, „voia” etc. .

Și de unde „vroiam”, „vroiai”?!  Acest verb nu este altceva decât o formă hibridă dezvoltată de vorbitorii limbii noastre în combinarea celor două. „vr-” de la „a vrea” și acel „-oi” de la verbul „a voi”.

Și da, într-adevăr, verbul „a vroi” nu există în limba română, iar aceste forme hibridizate sunt improprii.

CORECT: Eu voiam/ tu voiai sau Eu vream/ tu vreai etc..

Greșit: Eu vroiam/ tu vroiai/ el(ea) vroia ș.a.m.d. .

 

Vezi și:

Probleme cu “plăcutul”? Verbul “a plăcea” și problemele lui