De departe, aceasta este una dintre cele mai “populare” probleme ale limbii române contemporane. A alege între “vroiam” sau “voiam” (desigur, cu toate persoanele sale “vroiai”, “vroia, “vroiam”, “vroiați”, “vroiau”/ “voiai”, “voia”, “voiam”, “voiați”, “voiau” a devenit o reală provocare pentru vorbitorii limbii noastre.

Să explicăm puțin contextul ca să clarificăm câteva aspecte. Avem de a face cu indicativul imperfect al verbului. Și acum… care verb? “A VREA” sau “A VOI”?

Formele corecte ale lui “a vrea” la indicativ imperfect sună/arată cam așa: “vream” , “vreai” ș.a.m.d., în vreme ce formele lui “a voi” sunt: “voiam”, “voiai”, “voia” etc. .

Și de unde “vroiam”, “vroiai”?!  Acest verb nu este altceva decât o formă hibridă dezvoltată de vorbitorii limbii noastre în combinarea celor două. “vr-” de la “a vrea” și acel “-oi” de la verbul “a voi”.

Și da, într-adevăr, verbul “a vroi” nu există în limba română, iar aceste forme hibridizate sunt improprii.

CORECT: Eu voiam/ tu voiai sau Eu vream/ tu vreai etc..

Greșit: Eu vroiam/ tu vroiai/ el(ea) vroia ș.a.m.d. .

Vezi și:

Probleme cu “plăcutul”? Verbul “a plăcea” și problemele lui