Numărul de „i”-uri, dragii mei, este omniprezent în rândul greșelilor de exprimare scrisă în limba română. Așa este și cazul lui „veni” și „venii”: de data aceasta, urechea nu ne mai ajută să ne dăm seama de câți „i” avem nevoie. Care dintre cele două forme („veni” și „venii”) este corectă? Haideți să discutăm, pentru început, despre amândouă, iar mai apoi vom clarifica modul în care ele trebuie utilizate.
Încă de la bun început, vom sublinia un aspect important: niciuna dintre cele două forme nu este greșită. Ambele pot fi utilizate, însă diferă contextul gramatical.
Haideți să vedem și o definiție a verbului în discuție, preluată din Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
VENI, vin, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa înspre persoana care vorbește sau despre care se vorbește; a se apropia de un loc, de o așezare; p. ext. a merge, a trece pe lângă sau printr-un anumit loc. ◊ Expr. Du-te-vino subst. = mișcare, circulație intensă, neîntreruptă și în ambele sensuri. Vino-ncoace subst. = a) farmec, drăgălășenie, atracție irezistibilă; b) (rar) ademenire, ispită, păcat. ♦ A merge împreună cu cineva sau în urma cuiva. ◊ Expr. (Pop.) A veni după cineva = a se căsători cu cineva. ♦ A intra (în locul, în spațiul unde se află vorbitorul). ◊ Expr. (Pop.) A veni în slujbă = a se angaja, a intra în slujba cuiva. ♦ (Despre ape) A curge (la vale); a inunda, a se revărsa. ◊ Expr. (Pop.) A veni mare = a-și ridica mult nivelul, a se umfla, a crește, a se revărsa. ♦ A se deplasa la suprafața apei dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A merge, a se deplasa, a zbura prin aer dintr-un punct mai îndepărtat către unul mai apropiat. ♦ A năvăli asupra sau împotriva cuiva. 2. A sosi, a ajunge undeva sau la cineva (pornind dintr-un punct anumit). ◊ Expr. A veni pe lume = a se naște. ♦ (Despre obiecte) A fi adus, trimis, expediat de cineva, de undeva. ♦ (Despre publicații) A sosi periodic undeva, a fi difuzat. ♦ (Despre zgomote, cuvinte, mirosuri etc.) A ajunge (până) la persoana care vorbește sau la ființa despre care se vorbește ori într-un loc determinat. 3. A se duce în vizită (sau în treacăt) la cineva sau undeva, a trece pe la cineva; a se prezenta; p. ext. a apărea, a se ivi. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) lacrimile = a plânge sau a fi gata să plângă. A-i veni (cuiva) în (sau prin) minte (sau cap) = a se gândi dintr-odată la ceva, a-și aminti de ceva. Ce-i vine cuiva pe limbă = ce exprimă cineva spontan și fără discernământ într-un moment de surescitare. Cum (sau ce) îi vine cuiva la gură = cu termeni ireverențioși, cu insulte. 4. A urma după altcineva sau după altceva; a succeda. ◊ Expr. Anul (sau luna, săptămâna etc.) ce vine = anul (sau luna, săptămâna etc.) care urmează imediat după cea în curs. ♦ A urma în grad sau în rang după…; a fi situat pe o anumită treaptă într-o ierarhie, după… 5. A-și avea originea; a proveni, a purcede; a izvorî; a se trage (din…); a deriva. ♦ A decurge (ca o consecință). 6. A sosi în locul unde trebuie să se afle, unde se cuvine să fie, unde este așteptat. ◊ Expr. (Așa sau acum) mai vii de-acasă = începi să înțelegi, să fii mai conciliant, mai îngăduitor. A-i veni mintea la cap (sau la loc) = a se potoli, a se cuminți. A-i veni inima la loc sau a-și veni în fire = a se calma, a se liniști. A-i veni (cuiva) numele = a muri (undeva, departe). (În imprecații) Veni-ți-ar numele! 7. (Despre așezări, locuri, construcții) A fi situat într-un anumit loc sau într-o anumită poziție. ♦ A ajunge până la…; a atinge. 8. A se vedea, a se pomeni, a ajunge într-o anumită poziție, situație, stare. ◊ Expr. A veni în nas = a cădea (cu fața în jos). A-i veni (cuiva) nu știu cum, se spune când cineva se află într-o situație neplăcută, jenantă, penibilă. A veni la putere = a prelua puterea politică într-o țară. A veni vorba de (sau despre) cineva sau ceva = a ajunge cu discuția la un anumit subiect. A veni la vorba (sau la cuvântul, la spusele) cuiva = a recunoaște (prin desfășurarea ulterioară a lucrurilor) că prevederile cuiva (cu care nu a fost de acord) s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat (fără a fi urmate) au fost bune. Vorba vine, se spune despre o afirmație care nu corespunde realității. Cum vine asta? se spune pentru a-și arăta nedumerirea sau nemulțumirea în legătură cu ceva. 9. (Despre întâmplări, evenimente, fenomene) A se produce, a se întâmpla, a avea loc. ♦ (Despre unități de timp) A sosi (în succesiune normală). ◊ Expr. (Pop.) Vine un an (de când…) = se împlinește un an (de când…). A-i veni cuiva ceasul = a sosi pentru cineva momentul decisiv sau moartea. 10. (Despre gânduri, sentimente, senzații etc.) A cuprinde, a pune stăpânire, a preocupa pe cineva. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) toți dracii = a se înfuria, a se mânia. Ce ți-a venit (să… sau de…)? se spune când cineva face un lucru ciudat, nepotrivit, nesăbuit. Cum îi vine (cuiva) = cum îi place, cum vrea, cum îi convine. A-i veni (cuiva) la îndemână (sau la socoteală) = a-i conveni, a-i fi pe plac. 11. (Despre încălțăminte, îmbrăcăminte) A fi pe măsura cuiva, a se potrivi; p. ext. a-i ședea cuiva bine (sau rău). ♦ (Înv., în construcții negative) A se potrivi, a cadra. 12. A-i reveni sau a i se cuveni ceva (de drept, printr-o împărțeală etc.). ♦ (Pop.) A reprezenta rezultatul unei măsurători, al unui calcul. 13. (Pop.) A se afla într-o anumită legătură de dependență, de rudenie etc. (cu cineva). [Prez. ind. și: (pop.) viu] – Lat. venire.
Vom începe cu forma mai scurtă, „veni”.
Pe de-o parte, aceasta este forma de infinitiv (forma standard) a verbului nostru (altfel spus: forma de dicționar). Astfel că vom utiliza varianta aceasta în toate variantele compuse cu infinitivul: viitorul standard (voi veni), condiționalul-optativ, prezent (aș veni) și imperativul, singular, negativ (Nu veni!); totodată, îl putem întâlni și independent, mai ales după verbul „a putea”: „Poți veni pe la noi, dacă vrei”.
Varianta cu un singur „i” (veni) mai poate fi întâlnită și la indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular: el / ea „veni”.
Să vedem și varianta cu doi „i”, „venii”!
Există un singur context în care această formă este permisă: indicativ, perfect simplu, persoana I, singular: „Eu venii acasă mai devreme.”. Nu mai există alte circumstanțe în care această formă să poată fi utilizată. Sigur că nu ne putem da seama de numărul de „i”-uri doar auzind cuvântul, fapt pentru care vom ține cont de regula de formare a acestui timp verbal.
eu venii
tu veniși
el / ea veni
noi venirăm
voi venirăți
ei / ele veniră
Prin urmare,
Corect: veni [infinitiv (a veni) / indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular / viitor standard, toate persoanele (voi, vei, va, vom, veți, vor + veni) / condițional-optativ, prezent, toate persoanele (aș, ai, ar, am, ați, ar + veni), imperativ, singular, negativ (nu veni!)]
Corect: venii [indicativ, perfect simplu, persoana I, singular]
Forme greșite: aș, ai, ar, am, ați, au + venii / voi, vei, va, vom, veți, vor + venii / Nu venii!
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Verbul: moduri și timpuri (test grilă de 30 de întrebări)
Rezolvarea subiectului Evaluării Naționale (25 iunie 2024)
Forma corectă a verbului „a crea” (test de 20 de întrebări)
Forma corectă a verbului „a ști” (test de 20 de întrebări)