Am cuprins în acest articol toate informațiile necesare pentru a putea analiza textul liric. Tot aici vei găsi trimiteri înspre articole detaliate pe tematica abordată, iar la final te așteaptă un exercițiu de evaluare.
Textul liric este o operă literară în care autorul își exprimă ideile, gândurile și sentimentele în mod direct prin intermediul eului liric și al limbajului artistic.
FIGURI DE STIL:
EPITETUL reprezintă procedeul artistic prin care se asociază atribute obiectelor, ființelor, fenomenelor, rezultând astfel o valoare estetică. De cele mai multe ori epitetul determină un substantiv sau un verb cu scopul de a evidenția însușiri deosebite. Ex. soare aurit.
PERSONIFICAREA este procedeul stilistic prin care obiectelor, ființelor sau fenomenelor din natură li se atribuie însușiri umane. Ex. telefonul dansează pe birou.
METAFORA este figura de stil rezultată din folosirea unei comparații subînțelese prin utilizarea unui cuvânt impropriu sugestiv în locul celui propriu. Termenul provine din latinescul metaphora, iar mai apoi utilizat în limba italiană ca matafora, formă împrumutată și păstrată până astăzi în limba română. Ex. regina nopții.
INVERSIUNEA este procedeul stilistic prin care topica normală a unei propoziții/fraze este răsturnată. Acest schimb are rolul de a scoate în evidență un anumit cuvânt/sintagmă expusă inițial. Ex. sclipitoarea-i mantie
ANTITEZA este figura de stil care presupune o asociere cu sens contrar a unor idei, secvențe, imagini într-un context mai redus sau mai larg cu scopul de a se evidenția reciproc. Ex. vreme trece, vreme vine.
REPETIȚIA reprezintă figura de stil prin care se reia un cuvânt/un grup de cuvinte în diferite poziții ale versului sau ale enunțului, accentuând în acest mod un anumit aspect important. Ex. plouă, plouă, plouă.
ENUMERAȚIA este o figură de stil care constă în înșiruirea unor termeni, creând astfel un efect artistic. Ex: plouă, ninge, burnițează.
Pentru mai multe informații despre figurile de stil: https://voxvalachorum.ro/figuri-de-stil-definitii-explicatii-exemple-joc/ .
IMAGINI ARTISTICE:
Imaginile vizuale – creează cititorului impresii la nivel vizual, adică ceea ce putem observa direct: ,,Spre umbra negrului castel”;
Imaginile auditive – provoacă senzații sonore: „zumzetul albinuţelor”;
Imaginile olfactive – sunt legate de simțul mirosului, prezentarea a ceva ce se poate mirosi: „parfum de piersici coapte”;
Imaginile motorii/dinamice – prezintă o reprezentare dinamică, însoțită fiind de verbe de mișcare: „Când ale apei valuri trec”;
Imaginile tactile – presupun o senzație tactilă, ceva pe care îl poți atinge sau simți: „Simt mâinile tale, mamă, căutându-mă,/ca-n copilărie, să mă alinte…”;
Imaginile gustative – doresc să reproducă gustul, fie el dulce, sărat, amar, acru sau amar: „Frunză de pelin”;
*Imaginile sinestezice – presupun un complex de senzații transpuse în operele literare prin îmbinarea unor imagini vizuale, auditive, olfactive, tactile și gustative. În special lirica simbolistă utilizează sinestezia.
Pentru mai multe detalii: https://voxvalachorum.ro/imaginile-artistice-definitie-clasificare-exemple/.
ELEMENTE DE VERSIFICAȚIE/PROZODIE
I. VERSUL – este unitatea de bază, un rând dintr-o strofă a poeziei în care se respectă regulile ce țin de ritm, măsură și rimă.
Dacă versul nu corespunde definiției clasice, el se poate clasifica și în:
- vers liber – vers lipsit de măsură, ritm, rimă, dar cu posibilitatea de a avea un ritm interior strâns legat de ideea sau de starea poetică;
- vers alb – vers lipsit doar de rimă.
II. STROFA – grupare de versuri, o unitate din perspectiva înțelesului, delimitată printr-un rând liber de celelalte strofe.
Numărul de strofe dintr-o poezie poate să difere. În funcție de numărul de versuri, strofa poate purta diverse denumiri:
- monovers – un singur vers;
- distih – două versuri;
- terțet – trei versuri;
- catren – patru versuri;
- cvintet – cinci versuri;
- sextet – șase versuri;
- septimă – șapte versuri;
- octet – opt versuri;
- nonă – nouă versuri;
- decimă – zece versuri;
- duodecimă – douăsprezece versuri;
- undecimă – unsprezece versuri;
- polimorfă – mai mult de douăsprezece versuri.
III. RITMUL – succesiunea silabelor accentuate și neaccentuate dintr-un vers. În funcție de poziția accentului în cuvinte, versuri, strofe, ritmul poate să fie:
- ritm trohaic – piciorul metric alcătuit din două silabe, prima fiind accentuată, iar a doua neaccentuată; acest tip de ritm este specific poeziilor de inspirație folclorică;
- ritm iambic – piciorul metric este alcătuit din două silabe, cu accentul pe a doua silabă;
- ritm dactilic – piciorul metric este alcătuit din trei silabe, cu accentul pe prima silabă;
- ritm amfibrahic – piciorul metric este alcătuit din trei silabe, cu accentul pe a doua silabă;
- ritm anapestic – piciorul metric alcătuit din trei silabe, cu accentul pe a treia silabă.
IV. RIMA – potrivirea sunetelor finale a două sau mai multor versuri începând cu ultima vocală accentuată. Asonața se produce atunci când rima este una imperfectă.
Versurile care rimează se pot încadra în următoarele tipuri de rimă:
- Rimă împerecheată – apare atunci când rimează versurile două câte două; primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea etc. (1-2, 3-4);
- Rimă încrucișată – apare atunci când primul vers al unui catren rimează cu al treilea, iar al doilea rimează cu al patrulea (1-3, 2-4);
- Rimă îmbrățișată – primul vers rimează cu al patrulea, iar al doilea cu al treilea, specifică primelor două strofe din sonet (1-4, 2-3);
- Monorimă – apare succesiv la mai multe versuri, specifică fiind poeziei populare (1-2-3-4);
- Rimă albă – lipsa rimei, regăsită în poeziile contemporane.
V. MĂSURA – reprezintă numărul de silabe dintr-un anumit vers; ea poate varia, dar de obicei se menține aceeași în întreaga poezie. De asemenea, în fabule măsura nu este respectată cu rigoare.
Pentru mai multe detalii: https://voxvalachorum.ro/elemente-de-versificatie-prozodie-genul-liric/ .
MODURI DE EXPUNERE
- DESCRIEREA este modalitatea de expunere cu ajutorul căreia se prezintă peisaje, portrete, obiecte sau altele. Se întâlnește de cele mai multe ori în operele lirice, dar în același timp este prezentă și în cele epice, împletindu-se foarte bine cu dialogul și narațiunea.
- utilizarea preponderentă a substantivelor, adjectivelor, și adverbelor; a verbelor statice;
- existența imaginilor artistice și a figurilor de stil;
- prezentarea unor trăsături în detaliu.
- MONOLOGUL reprezintă modul de expunere care permite personajelor să își analizeze sentimentele proprii sau ale celorlalte personaje, alături de efectele generatoare ale acestora. Poate fi întâlnit în toate cele trei genuri literare.
- monologul interior (gândurile personajelor) expune trăsături intime;
- textul este scris la persoana I;
- utilizarea ghilimelelor ca semn de punctuație.
Pentru mai multe detalii: https://voxvalachorum.ro/modurile-de-expunere/.
EMOȚII ȘI SENTIMENTE
- dor, dragoste, nostalgie, melancolie, admirație, extaz, dispreț, mânie, bucurie etc.
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Simulare 2023 Vox Valachorum (4 februarie 2023)
„Recunoștiință” sau „recunoștință”? Care e forma corectă?
„Elice” sau „elici”? Care este pluralul corect?
„Germene” sau „germen”? Care este forma corectă?
Selectează enunțul corect! (Exercițiul 8 de la Evaluarea Națională): 50 de întrebări