Atunci când avem ca subiect de discuție genul liric trebuie să luăm în considerare și elementele de versificație drept o caracteristică specifică și nelipsită din poezie.

Prin elementele prozodiei înțelegem de fapt elementele de versificație care urmăresc o anumită structură bine delimitată. Aceasta constă în vers, strofă, ritm, rimă și măsură.

I. VERSUL –  este unitatea de bază, un rând dintr-o strofă a poeziei în care se respectă regulile ce țin de ritm, măsură și rimă.

Dacă versul nu corespunde definiției clasice, el se poate clasifica și în:

  • vers liber – vers lipsit de măsură, ritm, rimă, dar cu posibilitatea de a avea un ritm interior strâns legat de ideea sau de starea poetică;
  • vers alb – vers lipsit doar de rimă.

 

II. STROFA – grupare de versuri, o unitate din perspectiva înțelesului, delimitată printr-un rând liber de celelalte strofe.

Numărul de strofe dintr-o poezie poate să difere. În funcție de numărul de versuri, strofa poate purta diverse denumiri:

  • monovers  un singur vers;
  • distih – două versuri;
  • terțet – trei versuri;
  • catren – patru versuri;
  • cvintet – cinci versuri;
  • sextet – șase versuri;
  • septima – șapte versuri;
  • octet – opt versuri;
  • nona – nouă versuri;
  • decimă – zece versuri;
  • duodecimă – douăsprezece versuri;
  • polimorfă – mai mult de douăsprezece versuri.

 

III. RITMUL – succesiunea silabelor accentuate și neaccentuate dintr-un vers. În funcție de poziția accentului în cuvinte, versuri, strofe, ritmul poate să fie:

  • ritm trohaic – piciorul metric alcătuit din două silabe, prima fiind accentuată, iar a doua neaccentuată; acest tip de ritm este specific poeziilor de inspirație folclorică;
  • ritm iambic – piciorul metric este alcătuit din două silabe, cu accentul pe a doua silabă;
  • ritm dactilic – piciorul metric este alcătuit din trei silabe, cu accentul pe prima silabă;
  • ritm amfibrahic – piciorul metric este alcătuit din trei silabe, cu accentul pe a doua silabă;
  • ritm anapestic – piciorul metric alcătuit din trei silabe, cu accentul pe a treia silabă.

 

IV. RIMA – potrivirea sunetelor finale a două sau mai multor versuri începând cu ultima vocală accentuată. Asonața se produce atunci când rima este una imperfectă.

Versurile care rimează se pot încadra în următoarele tipuri de rimă:

  • Rimă împerecheată –  apare atunci când rimează versurile două câte două; primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea etc. (1-2, 3-4);
  • Rimă încrucișată – apare atunci când primul vers al unui catren rimează cu al treilea, iar al doilea rimează cu al patrulea (1-3, 2-4);
  • Rimă îmbrățișată – primul vers rimează cu al patrulea, iar al doilea cu al treilea, specifică primelor două strofe din sonet (1-4, 2-3);
  • Monorimă – apare succesiv la mai multe versuri, specifică fiind poeziei populare (1-2-3-4);
  • Rimă albă – lipsa rimei, regăsită în poeziile contemporane.

 

V. MĂSURA – reprezintă numărul de silabe dintr-un anumit vers; ea poate varia, dar de obicei se menține aceeași în întrega poezie. De asemenea, în fabule măsura nu este respectată cu rigoare.

versificație versificatie versificatie versificație

Elemente de versificație

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Genul liric: mesajul textului literar. Cum rezolvăm o astfel de cerință?

Please Login to Comment.