Astăzi vom vorbi despre semnul exclamării. Să vedem unde își găsește locul printre celelalte semne de punctuație!

Semnul exclamării, numit și semn de exclamație, are rolul de a marca grafic tonul imperativ și exclamativ.

semnul-exclamarii

Semnul exclamării se utilizează în următoarele situații:

  • la finalul unei propoziții imperative independente: Nu!
  • la finalul unei propoziții exclamative independente: Așa!
  • la finalul unei propoziții/fraze imperative: Stai cuminte!
  • la finalul unei propoziții/fraze exclamative: Ce frumoase flori aveți!
  • după unele cuvinte/expresii în vocativ: – Dragul meu copil! Răspunse mama cu caldură.
  • după interjecții: Aaa! Am aflat eu cine-i vinovatul.
  • după cuvinte/propoziții sau fraze incidente (atunci când construcția precedentă are valoare imperativă/exclamativă): Tu ai dreptate, zise împăratul, nu e om cinstit!
  • în locul replicilor redate prin mimică și gesturi:
    – Bate cineva la ușă.
    – (!!!)

Atenție! Când un enunț are atât sens interogativ, cât și exclamație, atunci semnul exclamării vine însoțit de semnul întrebării: ?!

Semnul exclamării este inclus între paranteze atunci când se exprimă ironia sau îndoiala. Acestă caracteristică este vizibilă în special în teatrul lui Caragiale.

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Follow pe Instagram instagram vox valachorum

Manualul digital Vox Valachorum: aici

Vezi și:

Punctul ca semn de punctuație și ortografie (.)

Please Login to Comment.