„Să intri” sau „să intrii”?

„Să intri” sau „să intrii”?

Astăzi vorbim despre verbul „a intra”. Oare care dintre cele două variante este cea corectă: „să intri” sau „să intrii”?

 

Problema cu numărul de „i-uri” nu este una de azi, de ieri, întrucât se greșește adesea, mai ales la conjugarea verbelor („să vii” sau „să vi”, „să știi” sau „să ști”, „să fi” sau „să fii” etc..). Lista e destul de generoasă, fapt pentru care fiecare astfel de situație are nevoie de un tratament individual.

În cazul verbului „a intra”, lucrurile sunt destul de simple. Varianta corectă de conjugare este cea cu un singur „i”, și anume „să intri”. Explicația este cât se poate de simplă: verbul nu are în temă / rădăcină un i care să se păstreze (așa cum se întâmplă la „să știi”, „să fii”, „să vii”). Astfel, forma „să intrii” nu s-ar putea justifica!

 

Iată ce ne indică Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția a III-a, din 2021):

 

intra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. intru, 3 intră; conj. prez. 1 sg. să intru, 3 să intre

 

 

Aici nu ni se precizează explicit forma de persoana a II-a, întrucât ea poate fi reconstituită ușor. De vreme ce nici la persoana I nu există un „-i” din rădăcină, nu vor exista doi la persoana a II-a! Forma „să intrii” este, prin urmare, greșită.

 

O definiție a verbului, așa cum pare ea în Dicționarul Explicativ al Limbii Române:

 

INTRA², intru, vb. I. Intranz. I. (Despre ființe) 1. A trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga. ◊ Expr. A intra în spital = a se interna. (Parcă) a intrat în pământ = a dispărut fără urmă. A intra în pământ (de rușine) = a-i fi foarte rușine. 2. Fig. A pătrunde, a se vârî, a ajunge la… A intra în amănunte. ◊ Expr. A-i intra cuiva în voie = a-i face cuiva (toate) gusturile, a-i face pe plac. (Fam.) A(-i) intra cuiva (pe) sub piele = a câștiga bunăvoința cuiva prin fel de fel de mijloace. 3. A participa, a se băga, a se amesteca; a lua parte la o activitate. ◊ Expr. A intra într-o belea (sau încurcătură, impas, necaz) = a avea de îndurat un necaz (sau o încurcătură etc.). A intra în horă = a începe să ia parte la o acțiune. A intra în vorbă cu cineva = a) a începe o discuție cu cineva; b) (pop.) a lega relații de prietenie, de dragoste cu o persoană de sex opus. A intra de serviciu = a începe garda la o unitate militară, la un spital etc. A intra în război (sau în luptă, în acțiune etc.) = a începe războiul (sau lupta etc.). ♦ A ajunge, a apuca (sau a fi pe punctul să ajungă, să apuce) o vârstă, o epocă etc. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „în” sau „la”) A îmbrățișa o îndeletnicire; a se angaja într-o slujbă. 5. A adera, a se înscrie, a fi admis într-o organizație, într-o asociație etc. II. (Despre lucruri, fenomene, idei etc.) 1. A pătrunde, a se înfige, a se băga; a străbate. Acul intră în pânză. Lumina intră pe fereastră. 2. Fig. A-și face loc, a se strecura; a ajunge în… ◊ Loc. vb. A intra boala în cineva (sau în oasele cuiva) = a se îmbolnăvi. A intra frica (sau groaza, spaima) în cineva (sau în oasele, în inima cuiva) = a se înfricoșa, a se îngrozi. ◊ Expr. N-a intrat vremea (sau n-au intrat zilele) în sac = mai este timp, n-a trecut vremea. A intra în (sau sub) stăpânirea cuiva = a ajunge în puterea cuiva. A-i intra (cuiva ceva) în sânge = a deveni un obicei, un act reflex, o necesitate. A intra în sufletul cuiva = a) a plictisi pe cineva cu amabilitățile sau cu insistențele; b) a deveni drag cuiva. 3. A avea loc; a încăpea. Cartea intră în servietă. ♦ (Mat.) A se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr. 4. (Despre materiale) A fi necesar, a trebui într-o anumită proporție spre a realiza un anumit produs. La acest palton intră stofă multă. ♦ A face parte integrantă (din ceva). 5. (În expr.) A intra la spălat = (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile prin spălare. A intra la apă = a) (despre țesături sau obiecte textile) a-și micșora dimensiunile la muierea în apă; b) (despre oameni) a ajunge într-o situație neplăcută, grea. 6. (Despre o lege, un pact etc.; în expr.) A intra în vigoare = a căpăta putere, a deveni aplicabil. 7. A începe executarea unei părți dintr-o bucată muzicală. [Var.: (pop.) întra vb. I] – Lat. intrare.

În concluzie,

Corect: să intri

Greșit: să intrii