Click aici!
„Să Cască” Sau „să Caște”? Conjunctivul Verbului „a Căsca”

„Să cască” sau „să caște”? Despre conjunctivul verbului „a căsca”

sa caste

„Să caște” sau „să cască”?

 

 

Una dintre cele mai plăcute activități de zi cu zi ale omului este căscatul: o activitate comună, banală, i-aș zice, care apare inclusiv la unele animale precum câinii. E plăcut a căsca, dar și mai plăcut a ne exprima corect, nu-i așa? Astăzi vorbim despre forma de conjunctiv a verbului: „să cască” sau „să caște”?

 

Motivul pentru care am considerat să scriu un astfel de articol este tocmai acela că în ultima vreme mi-a fost dat să aud deseori ambele variante. Haideți să vedem care dintre cele două forme rămâne în picioare!

Vom începe prin a expune conjugarea vebului „a căsca” (verb de conjugarea I) la modul indicativ, timpul prezent:

eu casc

tu caști

el /ea cască

noi căscăm

voi căscați

ei / ele cască

 

Ținând cont de alternanța e – ă de la indicativ și conjunctiv, vom vedea că forma de conjunctiv, prezent, persoana a III-a se va termina în „e”, dacă la indicativ, prezent s-a terminat în „ă”. Această regulă se aplică la majoritatea verbelor (cu câteva excepții, desigur: „este” – „să fie”, „bea” – „să bea”, „dă” – „să dea” – observăm că avem verbe neregulate în această serie.).

 

Haideți să vedem cum arată „a căsca” la modul conjunctiv, timpul prezent:

 

eu să casc

tu să caști

el / ea să caște 

noi să căscăm

voi să căscați

ei / ele să caște

După cum observăm, mențiunea este făcută și în Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2005):

 

căscá (a ~) vb.ind. prez. 1 sg. casc, 2 sg. caști, 3 cáscă; conj. prez. 3 să cáște

 

 

Hadeți să vedem și o definiție a termenului, conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române:

 

CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ◊ Expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nicio treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; p. ext. a băga de seamă, a fi atent. ◊ Compus: cască-gură s. m. = gură-cască. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o mișcare de inspirare adâncă, urmată de o expirație prelungită, ca semn de oboseală, plictiseală sau somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (puțin); a se crăpa. – Lat. *cascare.

 

 

În concluzie:

Corect: să caște

Greșit: să cască

 

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Follow pe Instagraminstagram vox valachorum

Manualul digital Vox Valachorum: aici

 

Vezi și:

„Scoci” sau „scotch”? Cum scriem corect acest cuvânt?

„Soață” sau „soție”? Cum este corect?

„Piue” sau „pive”? Care este pluralul substantivului „piuă”?

„Să cască” sau „să caște”? Despre conjunctivul verbului „a căsca”

Please Login to Comment.

Derulează în sus
error: Conținut protejat

Ne poți aprecia munca printr-un like pe Facebook. Dacă ai dat like paginii noastre, dă click pe butonul "X"