Punctul este unul dintre cele mai des utilizate semne de punctuație, însă trebuie să avem mare grijă unde îl așezăm. Pentru a putea face dinstincție între cazurile în care își are locul și cele în care el nu este existent, am pregătit două liste.
Iată cazurile în care este necesar să punem punct și cele în care el lipsește cu desăvârșire.
Situații în care utilizăm punctul:
- la sfârșitul unei propoziții/fraze enunțiative (afirmative ori negative): Am călătorit mult timp împreună.;
- la sfârșiul unei fraze când apare o propoziție imperativă, iar tonul devine neutru: Nu mai face dezordine dacă nu îți place să faci curațenie.;
- la sfârșitul unei propoziții interogative indirecte: Mama a întrebat când vei veni acasă.;
- după abrevieri (aici discutăm de punct ca semn de ortografie, nu și de punctuație): C.F.R. (Căile Ferate Române);
Nu utilizăm punctul:
- după abrevierile formate din primele și ultimele litere ale cuvântului: d-ta (dumneata);
- după simbolurile/prescurtările din fizică/chimie/matematică sau alte domenii: He (heliu), N (nord);
- după substantive compuse cu fragmente de cuvinte: TAROM (Transporturile Aeriene Române);
- după titluri: Părțile componente ale corpului uman;
Atenție! Dacă analizăm câteva exemple din literatura română vom observa că scriitorii își rezervă dreptul de a se juca nu doar cu combinații de cuvinte, ci și cu așezarea semnelor de punctuație și ortografie în text. Așa că, să nu ne mire faptul că punctul poate apărea într-o poezie ca abatere de la normă. Probabil chiar există un mister în spatele acestuia care așteptă să fie interpretat.
Link către canalul nostru de YouTube:
Vezi și:
Când folosim linia de pauză? (–)
Punctul ca semn de punctuație și ortografie (.)