Astăzi vorbim despre predicatul nominal: o parte principală de propoziție care se compune din două elemente: verb copulativ și nume predicativ; el exprimă o calitate, o caracteristică a subiectului, relația dintre numele predicativ fiind mijlocită de verbul copulativ.

 

Vom vorbi, mai întâi, despre verbul copulativ (despre acesta avem și un articol separat, pe care îl puteți consulta și aici)

 

Termenul de “copulativ” își are originile în limba latină, de la substantivul „copula, copulae” – care se traduce prin „legătură” / „relație”; astfel că, „copulativus (3)” înseamnă „cel ce creează o relație, o legătură”.

Prin originea denumirii sale, verbul copulativ își explică destul de clar menirea – aceea de a servi drept element mijlocitor între două entități diferite.

Să vedem, pentru început, care sunt verbele copulative ale limbii noastre: a fi, a deveni, a părea, a se face, a ieși, a rămâne, a ajunge și a însemna; (*unele manuale mai adaugă aici și pe a se naște, a se numi și a se chema).  În cele ce urmează, le vom lua pe rând, specificând ce condiții trebuie să îndeplinească pentru a fi verbe copulative.

 

  1. a fi este copulativ atunci când nu se poate înlocui cu unul dintre verbele: a exista, a se afla, a se găsi, a merge, a locui, a proveni (a fi originar din), a dura, a avea loc, a se întâmpla, a trebui;

De exemplu:

Am fost la bunici în vacanță. (predicativ)

Ana este colega noastră. (copulativ)

Accidentul a fost în centru. (predicativ)

*Atenție la construcția pasivă: în această situație, verbul „a fi” nu este copulativ, ci auxiliar, ajutând la exprimarea acesteia:

A fost urmărită tot drumul până acasă (de către cineva/ceva)

 

  1. a deveni este întodeauna copulativ (unica excepție, atunci când are sensul de „a se transforma” – un caz foarte rar).

Ea a devenit actriță (copulativ)

 

  1. a însemna este copulativ atunci când nu are sensul de a nota, a scrie.

De exemplu:

Asta înseamnă muncă?! (copulativ)

Ți-ai înseamnat tema pe caiet? (predicativ)

 

  1. a părea este copulativ:

-atunci când este personal:  Acesta pare trist.

-poate fi copulativ și atunci când este impersonal, dacă imediat după acesta, apare un nume predicativ:

Mi se pare trist /că pleci.

Nu ți se pare absurd /ce faci?

*de regulă, atunci când este impersonal (fie într-o construcție refelxivă cu„se”, fie într-o construcție activă), el are valoare predicativă:

Pare /că va ploua. (predicativ)

Se pare /că va ninge. (predicativ)

 

  1. a rămâne: este copulativ când nu are sensul de “a sta” (când nu este antonimul lui „a pleca”). Sensul său de verb copulativ va fi acela de „~a nu se schimba”

De exemplu:

A rămas în casă toată ziua. (predicativ)

Ana a rămas tot tânără și frumoasă. (copulativ)

*Verbul “a rămâne” poate fi utilizat și ca impersonal; în această situație, el va fi predicativ.

Rămâne/ să discutăm.

Rămâne data aceasta, atunci!

 

  1. a ieși: are valoare copulativă, atunci când are sensul de „a deveni” (atunci când are valoare predicativă, i se va opune lui „a intra”).

De exemplu:

După multe eforturi, a ieșit primar la noi în sat. (copulativ)

Nu mai ieșiți afară pe vremea asta! (predicativ)

 

  1. a se face: *întodeauna la diateza reflexivă, acest verb are sensul de „a deveni” sau de „a se preface” , atunci când este copulativ;

De exemplu:

S-a făcut marinar (copulativ)

George se făcea bolnav, ca să scape de ore. (copulativ)

 

Folosit ca impersonal, verbul “a se face” devine predicativ și îndeplinește funcția de predicat verbal;

De exemplu:

Nu știu cum se face că reușești să mă surprinzi de fiecare dată. (predicativ)

S-a făcut răcoare, ia ceva pe tine! (predicativ)

 

  1. a ajunge: este copulativ atunci când are sensul de „a deveni” – altminteri, dacă are sensul aproximativ de „a încheia o călătorie”, este predicativ.

De exemplu:

În sfârșit, am ajuns director!

Nu va ajunge departe în ritmul ăsta.

 

Acum că am tratat problema verbelor copulative, haideți să vedem și a doua componentă a acestei funcții sintactice: numele predicativ.

Numele predicativ este cea de-a doua componentă din predicatul nominal, care exprimă calitatea / caracteristica / identitatea subiectului. Acesta se poate exprima prin diferite părți de vorbire:

 

-substantiv (cu sau fără prepoziție)

El este elev în clasa a cincea (este elev – predicatul nominal; elev – nume predicativ)

Ești ca mătușa ta, Ioana (Ești ca mătușa – predicatul nominal; ca mătușa – nume predicativ)

 

-pronume (cu sau fără prepoziție)

Ionel este acela de lângă gard. (este acela – predicatul nominal; acela – nume predicativ)

Cine este Ion Creangă? (cine este – predicatul nominal; cine – nume predicativ exprimat prin pronume interogativ *atenție, aici, la topică)

Ești exact ca ea, Mirela! (ești…ca ea – predicatul nominal; ca ea – nume predicati)

 

-numeral

Ei erau trei, (erau trei – predicatul nominal exprimat prin verbul copulativ „a fi” și numele predicativ exprimat prin numeral cardinal)

Carmen a fost a treia, din păcate. (a fost a treia – predicatul nominal; nume predicativ exprimat prin numeral ordinal)

 

-adverb:

E bine că te-ai apucat de sală! (e bine – predicatul nominal; bine – nume predicativ)

Cum este mâncarea? (Cum este – predicatul nominal; cum – nume predicativ *atenție la topică)

 

-interjecție

E vai de tine, prietene! (e vai – predicatul nominal; vai – nume predicativ)

*verbul copulativ poate fi dedus în astfel de situații; prin urmare, putem avea construcții precum:

„Unde nu e cap, vai de picioare” (adică „e vai de picioare) – predicatul nominal din a doua propoziție este exprimat prin „vai” + verbul „a fi” poate fi dedus grație primei părți a enunțului „Unde nu e cap”

 

-forme verbale nepersonale

Intenția lui a fost de a se înscrie la concurs (a fost de a se înscrie – predicatul nominal;  de a se înscrie – nume predicativ exprimat prin verb la infinitiv)

A fost de nedorit ce s-a întâmplat. (a fost de nedorit – predicatul nominal; de nedorit – nume predicativ exprimat prin verb la supin)

 

Numele predicativ poate fi:

 

simplu – atunci când se exprimă printr-un singur cuvânt (sau o locuțiune înlocuitoare)

Ea este elevă.

Era ca din cutie scos. (locuțiune adjectivală)

 

multiplu – atunci când se exprimă prin mai multe cuvinte (ori locuțiuni) coordonate între ele (prin virgulă sau conjuncții coordonatoare)

Ea este frumoasă și deșteaptă.

Merele sunt: roșii, verzi și galbene.

 

 

Să ne și jucăm cu predicatul nominal. Rezolvă testul de mai jos și obține un punctaj cât mai bun! Mult succes!

 

Cum ți s-a părut testul? Așteptăm un feedback pe pagina noastră de Facebook! Îți mulțumim pentru timpul petrecut pe pagina noastră!

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

Follow pe Instagraminstagram vox valachorum

Manualul digital Vox Valachorum: aici

 

Vezi și:

Genul substantivelor (test online de 50 de întrebări)  

Alege verbul potrivit! – JOC

Mic test de gramatică (30 de întrebări)

Please Login to Comment.