Vă expunem o prezentare generală a perspectivei narative care vă poate fi de folos în analiza și rezolvarea unor exerciții bazate pe identificarea și explicarea ei într-un text cunoscut sau la prima vedere.

Perspectiva narativă reprezintă unghiul din care sunt prezentate evenimentele realatate. A nu se confunda cu punctul de vedere al naratorului, deoarece este vorba strict despre poziția din care acesta privește narațiunea. Un alt aspect important atunci când vorbim despre perspectiva natativă este respectarea termenului de narator, fără a încerca să îl înlocuim în acest context cu autor.

Clasificarea perspectivelor narative:

Perspectiva narativă obiectivă presupune un narator care cunoaște mai mult decât personajele sale și redă întâmplările fără a se implica în acestea, numindu-l așadar narator omniștient. Această perspectivă îi permite să fie și neutru, detașat, iar focalizare este zero. Viziunea naratorului obiectiv este „dindărăt”, adică el se află în spatele scenei, privind perosnajele și acțiunile în ansamblu. Acest tip de perspectivă este specifică prozei realiste.

Spre exemplu, Liviu Rebreanu abordează o perspectivă obiectivă în romanul Ion, afirmând despre acest personaj masculin că: „Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil (…) de pe atunci i-a fost mai drag decât o mamă.”

Perspectiva narativă subiectivă presupune o implicare afectivă din partea naratorului în desfășurarea evenimentelor. Acesta își concepe lucrarea astfel încât să evidențieze un singur punct de vedere, dovadă fiind scrierea la persoana I. De aici deducem că naratorul este și personaj și totodată cunoaște atât cât cunosc și ele, fiind implicat și având o viziune „împreună cu” ele, iar focalizarea este internă. În genere, textele psihologice și cele memorialistice abordează acest tip de perspectivă narativă.

Camil Petrescu își conturează personajul principal, Ștefan Gheorghidiu, cu care se identifică . Este vorba despre celebrul roman modern subiectiv Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război: „Aş fi vrut să alerg, să strâng sticlă spartă în pumni, să încerc orice, numai să pot fărâmiţa din noaptea care mă despărţea de zorii zilei.”

Există și o perspectivă impersonală, „din afară”, care se bazează pe personaje, acestea cunoscând mai mult decât naratorul. În acest caz cel care narează devine doar un martor al evenimentelor, lăsând cititorului misiunea de a oferi semnificație textului. Acest tip de perspectivă narativă este mai puțin utilizată.

La un subiect de genul acesta ar fi de dorit să citim cu atenție textul. După lecturarea lui este important să vedem cine narateză întâmplările prezentate, iar aici sugestia cea mai potrivită ar fi să privim verbele. Persoana verbelor va defini perspectiva narativă. Dacă ele sunt la peroana I, singular sau plural în mod cert vom avea de a face cu o perspectivă subiectivă. Dacă însă verbele sunt la persoana II și III singular și plural vorbim despre o perspectivă obiectivă.

În funcție de variantă vom stabili mai departe alte apecte prezentate și mai sus care ne ajută în susținerea punctului de vedere. Un aspect de reținut este evidențierea cu exemple concrete (fragmente citate din textul respectiv) a elementelor teoretice identificate și explicate.

Vezi cât de bine stapânești noțiunile legate de acest subiect, oferind răspuns întrebărilor de mai jos.

Perspectiva narativă

 

Link către canalul nostru de YouTube:

Dă-ne un like pe FACEBOOK(click) :)!

 

Vezi și:

Ia să vedem care pe care! O luptă tumultuoasă și fără de sfârșit…

Please Login to Comment.