Cu siguranță că nu ne este necunoscut acest substantiv „patent”; astăzi vom discuta despre forma sa de plural. Oscilăm, astfel, între „patente” și „patenturi”. Care este forma de plural? Haideți să aflăm împreună!
Fie că vorbim despre brevetul unei invenții sau despre acel clește pe care îl recunoaștem cu ușurință în orice atelier, pluralul corect, conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (ediția din 2021) este „patente”:
!patént2 (clește, brevet de invenție) s. n., pl. paténte
Dacă ne referim la adjectivul „patent”, atunci discutăm despre un adjectiv variabil, cu 4 forme flexionare:
patént1 adj. m., pl. paténți; f. paténtă, pl. paténte
Haideți să revedem și sensurile acestui cuvânt. Vom expune aceste definiții ale termenului, extrase din Dicționarul Explicativ al Limbii Române:
PATÉNT1, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre sisteme și obiecte tehnice) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor; care funcționează perfect. ◊ Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă, buton de încheiat. ♦ (Substantivat, n.) Un fel de târnăcop, folosit în mine. – Din germ. Patent.
PATÉNT2, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale omului) Care nu se poate tăgădui; de netăgăduit, evident; autentic. – Din fr. patent.
PATÉNT3 s. n. v. patentă.
PATÉNTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patént s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.
Prin urmare,
Corect: (s.n.) patente, / (adj.) patent, patentă, patenți, patente
Greșut: patenturi
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
„Respectos” sau „respectuos”? Cum ne exprimăm corect?
„Întradevăr” sau „într-adevăr”? Care este varianta corectă?
„Șchioapătă” sau „șchiopătează”? Cum conjugăm corect?
„Germene” sau „germen”? Care este forma corectă?
„Mi-ar place” sau „mi-ar plăcea”? Cum ne exprimăm corect?
„Findcă” sau „fiindcă”? Cum este corect în limba română?
Moduri și timpuri verbale: exerciții (30 de cerințe)
Atribut sau apoziție (test grilă de 30 de întrebări)