Gradele de comparație
Bine ai venit pe Vox Valachorum! În cadrul acestui articol mi-am propus să vorbesc despre gradele de comparație. Cum le definim? La ce folosesc? Cum le utilizăm corect?
Ei bine, gradele de comparație (numite și grade de intensitate) se referă la o categorie gramaticală a adjectivului și a adverbului care reflectă intensitatea unei caracteristici prin raportarea obiectului la el însuși sau la un alt obiect. Se disting, în funcție de raportul stabilit, trei niveluri ale intensității:
*Vom face încă de la început mențiunea că există adjective / adverbe care nu pot avea grade de comparație (ex. superior, inferior, optim, perfect, complet etc., etc.); de aceste adjective ne vom ocupa într-un articol separat.
A. Pozitivul: acesta reprezintă forma standard a adjectivului / a adverbului, fără ca acesta să fie comparat / raportat cu alte obiecte.
De exemplu:
adjective: înalt, bun, frumos, isteț, inteligent, matur, etc.
adverbe: bine, lent, repede, aproape etc.
B. Comparativul: această formă presupune (ne dăm seama din denumire) compararea a două obiecte sau raportarea aceluiași obiect la sine într-un alt moment al existenței sale. Comparativul se clasifică în două categorii: de egalitate și de inegalitate. Pentru exprimarea raportului se utilizează prepoziții precum „decât” (pentru inegalitate) și „ca” / „precum” (pentru egalitate).
- Comparativul de egalitate presupune identitatea unei trăsături între două obiecte sau același nivel al intensității trăsăturii unui obiect dintre două momente diferite ale manifestării sale; se realizează cu ajutorul unor sintagme precum: „tot așa de”, „în egală măsură de”, „la fel de”, „deopotrivă de” + forma de pozitiv;
De exemplu:
adj. tot așa de frumoasă
adv. la fel de bine
2. Comparativul de inegalitate se referă la exprimarea unui grad mai ridicat sau mai scăzut al intensității trăsăturii; aici se disting două categorii: comparativul de superioritate și comparativul de inferioritate;
- Comparativul de superioritate: se realizează cu ajutorul semiadverbului „mai” + forma de pozitiv;
De exemplu:
adj. mai frumoasă, mai muncitor, mai înaltă
adv. mai bine, mai sus, mai aproape
- Comparativul de inferioritate: se realizează cu ajutorul semiadverbului „mai” + adverbul „puțin” + forma de pozitiv
De exemplu:
adj. mai puțin frumoasă, mai puțin muncitor, mai puțin înaltă
adv. mai puțin bine, mai puțin aproape
C. Superlativul: se referă la cel mai înalt grad de intensitate a trăsăturii; se împarte în două categorii: relativ și absolut.
- Superlativul relativ: reprezintă intensitatea maximă a unei trăsături raportate la o masă de obiecte (referința se realizează fie prin cuvinte / sintagme care să exprime colectivitatea) (ex. din lume, din clasă, din câte am văzut eu, dintre colegii tăi etc.). Se împarte în două categorii: superlativul relativ de superioritate și superlativul relativ de inferioritate.
- Superlativul relativ de superioritate: se realizează din cel / cea / cei / cele (pentru adjectiv) + semiadverbul „mai” + forma de pozitiv. Pentru adverb, regula este aceeași, cu mențiunea că se întrebuințează doar forma „cel” (adverbul fiind neflexibil)
De exemplu:
adj. cel mai bun, cei mai cunoscuți, cele mai gustoase
adv. cel mai bine, cel mai repede, cel mai târziu
- Superlativul relativ de inferioritate: se realizează din cel / cea / cei / cele (pentru adjectiv) + semiadverbul „mai” + adverbul „puțin” + forma de pozitiv. Pentru adverb, regula este aceeași, cu mențiunea că se întrebuințează doar forma „cel” (adverbul fiind neflexibil)
De exemplu:
adj. cel mai puțin bun, cei mai puțin cunoscuți, cele mai puțin gustoase
adv. cel mai puțin bine, cel mai puțin repede, cel mai puțin târziu
2. Superlativul absolut: reprezintă nivelul de intensitate maximă, fără a se raporta la o masă de obiecte. Poate fi clasificat în două categorii: superlativ absolut de superioritate și superlativ absolut de inferioritate.
Superlativul absolut de superioritate se poate exprima în diferite moduri. Vom enumera câteva și vom exemplifica:
- cu ajutorul unor adverbe de intensitate, precum „foarte”, „tare”, „prea”: adj. foarte frumoasă, tare bun / adv. foarte bine, prea lent.
- cu ajutorul unor adverbe de intensitate, urmate de prepoziția „de”(extraordinar de, extrem de, incredibil de etc.): adj. extrem de utilă / adv. incredibil de repede.
- prin repetarea adjectivului / adverbului: adj. frumoasă – frumoasă (frumoasă, frumoasă) / adv. bine – bine (bine, bine); elementele pot fi despărțite prin cratimă sau prin virgulă.
- prin repetarea unei forme diminutivale a adjectivului: adj. singur – singurel.
- prin prelungirea efectivă a adjectivului / adverbului: adj. frumoaaaasă / adv. biiiiiiine.
- prin utilizarea adjectivului / adverbului într-un enunț exclamativ care începe cu interj. „ce” sau locuțiunea „cât de”: adj. Ce frumoasă ești astăzi! / adv. Ce bine te descurci la volan, Mihai!
- prin utilizarea unor substantive (cu comportament adverbial): adj. frumoasă foc / sănătos tun
- prin utilizarea unui atribut substantval genitival exprimat prin forma de genitiv plural a substantivului obținut prin derivare de la adjectiv: ex. frumoasa frumoaselor, prostul proștilor
Superlativul absolut de inferioritate nu dispune de atât de multe metode de exprimare. Acesta se realizează cu ajutorul unor adverbe precum „foarte” , „tare”, „prea” + semiadverbul „mai” + forma de pozitiv.
De ex.
adj. foarte puțin priceput, prea puțin interesant
adv. prea puțin bine, prea puțin eficient
Pentru a aduce un plus acestui articol teoretic, vom posta și un test interactiv despre gradele de comparație. Mult spor în rezolvarea lui!
Cum ți s-a părut testul despre gradele de comparație? Lasă-ne feedbackul tău pe pagina noastră de Facebook, în secțiunea „comentarii”!
Aprecierea ta înseamnă un plus de motivație pentru noi!
Încearcă și cursurile noastre! 
Alte sugestii pentru tine:
Testul de antrenament nr.12: Evaluarea Naționala 06.05.2023
Construcțiile concesive: la nivelul propoziției și la nivelul frazei
Simulare 2023 Vox Valachorum (4 februarie 2023)
Analiza frazei (explicații utile pentru Evaluarea Națională)